stud ads orizontal

Make orders for websites and PC / mobile applications



Missed me?

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Doctor Who

N-am mai scris pînă acum despre Doctor Who, dar este probabil cel mai bun serial britanic pe care l-am văzut pînă acum. E adevărat, nici nu am văzut prea multe, cu atît mai puţin serial ştiinţifico-fantastice, dar cu siguranţă că serialul ăsta îşi va păstra locul printre preferinţele mele multă vreme chiar dacă aş începe să urmăresc la greu serialele englezeşti.
Nu ştiu în ce măsură au pariat englezii de la BBC pe subiectului unui extraterestru călător prin timp cu ajutorul a ceea ce pare să fie la prima vedere o cutie poliţistă, adică o incintă ce adăpostea un telefon public folosit de poliţişti sau de oameni care doreau să contacteze poliţia (se folosea la greu prin Marea Britanie acum cîţiva zeci de ani), dar cu siguranţă au mizat pe o carte cîştigătoare. Serialul a ajuns deja la al şaselea sezon care va începe să fie difuzat  în Marea Britanie luna viitoare. La noi este difuzat de cîteva luni pe AXN Sci-Fi, iar sezonul al patrulea s-a terminat azi noapte.
Subiectul serialului pare simplu: ultimul dintre Seniorii Timpului, o rasă veche de călători prin timp şi spaţiu, Doctorul, călătoreşte cu Tardis-ul (deghizat ca şi cutie de poliţie) şi companionii săi prin diferite lumi şi perioade temporale. Dar nimic nu este simplu cînd vine vorba de Doctor, supravieţuitorul ultimului mare război temporal şi singurul reprezentant al speciei lui rămas în viaţă, iar scenariştii au avut prilejul să-şi lase imaginaţia să circule cu efecte foarte benefice cînd vine vorba de diversitatea aventurilor şi, de ce nu, numărul de fani. Subiectele episoadelor sînt foarte bine gîndite, cu o continuitate şi o atmosferă specifice, unice chiar de multe ori. Duşmanii dedicaţi ai Doctorului, dintre care ies în evidenţă în mod special daalek şi cybermen-ii (termenul la modă pentru ei este cyborgi), nu doar pentru modul lor aparte de a fi, dar şi pentru ferocitatea luptei lor, apar de mai multe ori. Din punctul meu de vedere este un serial care se merită urmărit.
Doctorul şi companionii săi s-au tot schimbat, pe măsură ce aventurile trăite i-au îndepărtat pe unii şi au adus alţii noi sau Doctorul a trebuit să intre în faza de regenerare atuncî cînd moartea era aproape. Mai multe informaţii se pot găsi pe imdb (locaţia este mai sus).
Articol preluat de aici.

joi, 4 noiembrie 2010

UDeMeReu trădate

Că UDMR-ul este o tîrfă politică am mai spus-o deja. Că politicul s-a băgat în tot felul de chestii în care nu avea nici un drept să se bage se ştie deja, o ştim cum cu toţii de altfel. Noutatea a apărut cînd Arpad Antal, un tip de la filiala din Sfîntu Gheorghe, a început să se vaite şi să se plîngă că au fost trădaţi de către partenerii de la guvernare din cauza deciziei Curţii Constituţionale care a declarat că guvernul nu-şi poate asuma de capul lui legea învăţămîntului şi că va trebui să treacă de parlament. Evident, o prostie care le merge din plin celor UDeMeReu. Este clar că restul javrelor s-au grăbit să îl aprobe, să ameninţe cu retragerea de la guvernare şi să pună presiune pe cei din jurul lor pentru a-şi vedea planul pus în practică.
Un singur lucru este cît se poate de clar: cei de la UDMR vor face lucruri nasoale doar dacă noi, restul, le vom permite să facă asta. Acum încă mai încearcă, încă mai fac scandal şi încă le mai merge, dar mai devreme sau mai tîrziu o să li se înfunde şi o să păţească chestii urîte cînd românii vor spune un NU hotărît. Sînt absolut sigur de asta, chiar şi fără să fie nevoie să planific sau să fac ceva în vreun fel în acest sens.
Articol preluat de aici.


miercuri, 3 noiembrie 2010

Rămăşiţele revoluţiei din 1989

Se spune că fiecare acţiune a noastră se propagă în lumea din jur asemenea unor valuri, cel apropiaţi se vor resimţi imediat, apoi familia şi prieteni, cunoştinţele şi restul lumii. Iar dacă sînt implicate şi emoţii puternice valurile vor fi mult mai puternice, se vor estompa mult mai slab, iar urme ale lor se vor resimţi chiar şi la luni şi ani după ce evenimentele au avut loc.
Valurile revoluţiei din 1989 se resimt şi acum, la aproape 21 de ani de atunci. A schimbat fundamental multe vieţi, mai ales ale supravieţuitorilor şi ale familiilor celor care au murit, au dispărut sau au fost răniţi atunci. A schimbat istoria aşa cum o cunoaştem şi se poate spune că trăim într-o altă lume decît cea de atunci, cea care ar fi putut să devină în zilele noastre dacă revoluţia nu ar fi avut loc.
În această perioadă resimţim efectele cîtorva valuri ale acelor evenimente, rămăşiţe ale revoluţiei propagate prin timp pînă acum. Astfel, de ieri este oficial: soţii Ceauşescu (Nicoale şi Elena) sînt aceea care au fost înmormîntaţi la cimitirul Ghencea după execuţia lor. Rezultatul testelor ADN prin care au fost comparate mostre ale cadavrelor din morminte cu cele ale rudelor supravieţuitoare a fost făcut public, sînt ei. Este interesant de remarcat cum s-a suprapus anunţarea acestor rezultatului cu cel al filmului (auto)biografic al lui Nicolae Ceauşescu... unii ar putea chiar spune că nu există coincidenţe.
Acum cîteva zile fostul general Mihai Chiţac a decedat în urma unui stop cardio-respirator. A fost înmormîntat azi la cimitirul Ghencea militar ca un simplu soldat. El a fost cunoscut în ultimii ani mai mult ca urmare a procesului în care a fost acuzat împreună cu Atanasie Stănciulesc pentru tentativa de reprimare a revoluţiei în Timişoara şi a condamnării de 15 ani.

Articol preluat de aici.

Inchisoare pentru piraterie virtuală

Tocmai s-a anunţat pe la ştiri că a fost condamnat proprietarul unui domeniu (cartel.ro, dacă am reţinut corect) care oferea spre descărcare filme (şi în general programe şi fişiere protejate de drepturile de autor). Pedeapsa este 1 an cu suspendare.
Bun. Ei şi? A fost doar un fraier care a fost prins. În primul rînd pentru că a cerut bani pentru fişierele descărcate (doar nu prea au ce să-ţi facă dacă descarci filmele alea şi te uiţi la ele apoi le ştergi), în al doilea rînd pentru că nu a luat toate mijloacele de protecţie necesare. Nu mă refer la protecţia virtuală, pentru că nu prea ai cum să îi laşi pe oameni să descarce o tonă de fişiere fără să fii urmărit în vreun fel, ci la protecţia legală. Cînd te apuci să faci o tîmpenie din asta este indicat să o faci printr-o metodă care să-ţi aducă bani foarte legali, astfel încît să-i fie foarte greu cuiva să te acuze.
Apropo... aţi auzit de donaţii? Chiar dacă 1% din cei care descarcă torentele alea oferă o donaţie de 1 euro pe lună (în medie) tot aţi ieşi în cîştig dacă ar fi să luăm în calcul cantitatea de torente folosite la ora actuală.
Sau publicitate din trafic... nu cred că o fi auzit nimeni de aşa ceva.
În plus, cu o floare nu se facă primăvară. A fost prin unul, au mai rămas cîteva sute.
Articol preluat de aici.

marți, 2 noiembrie 2010

Wordpress versus Blogspot

Ca parte a unui proiect de optimizare pentru motoarele de căutare pentru un client am avut de-a face în ultimele cîteva zile cu sistemele de blogging de pe wordpres şi de blogspot. Au trebuit importate cîteva jurnale de wordpress pe blogspot şi invers şi configurate cîteva jurnale noi.
Deşi nu pot spune că a fost suficient timp ca să intru în detaliile ambelor sisteme, mai ales că este destul de greu să accesezi codul sursă al celor de la google (proprietarul lui blogspot) a fost o experienţă interesantă. Pînă acum am pus accentul doar pe wordpress, mai ales de cînd am pus pachetul pe ţiganii.ro, aşa că în ultimele zile am avut prilejul să fac cîteva comparaţii ale celor două sisteme.
1) Partea bună: ambele sisteme au mai multe şabloane de pagină dintre care poţi să alegi.
Partea negativă: nu am găsit decît cîteva şabloane pentru blogspot, comparativ cu wordpress care are mai mult de o grămadă. Fiind un sistem open source, oricine îşi poate face un şablon de wordpress pe care să îl pună pe propriul domeniu sau să îl facă disponibil tuturor.
2) Partea bună: ambele sisteme au o interfaţă dinamică cu utilizatorii care să permită formatarea în detaliu a paginii
Partea negativă pentru blogspot: acest lucru consumă incomparabil mai multe resurse decît echivalentul său de wordpress.
3) Numărul de elemente reutilizabile care pot fi integrate pe pagină. Spuneţi-le plug-in-uri, obiecte gadget (cum s-au străduit cei de la google să traducă în română), script-uri (php).
Partea negativă pentru blgospot: au fost create chiar şi pentru ei cîteva elemente din astea în afara firmei, dar nu sînt atît de uşor accesibile precum echivalentele lor din wordpress.
4) exportul-importul de pagini.
Partea bună pentru wordpress: acceptă cu uşurinţă destule formate externe, inclusiv blogspot.
Partea negativă pentru blogspot: nu există element intern care să importe o pagină făcută în wordpress. Există o pagină făcută de cineva, dar are anume limitări.
5) scrisul de articole
Partea negativă pentru blogspot: are cîteva limitări care nu apar în wordpress (nu există categorii, numărul de etichete şi lungimea totală al acestora poate deveni o problema uneori).
Partea negativă pentru wordpress: editorul de text are unele probleme cînd are de-a face cu texte prea lungi.
6) Partea de optimizare pentru motoarele de căutare: din cîte am înţeles, timpul de reacţie al google este mult mai scurt în ce priveşte indexarea unui jurnal blogspot decît al unuia de pe wordpress. Este înţeles pentru că blogspot-ul este un produs propriu.
Pentru moment cam atît. O să revin cu completări pe măsură ce voi descoperi chestii noi. Însă pentru moment pot spune cu siguranţă că prefer fără nici o ezitare pachetul wordpress, mai ales, şi asta este cel mai important...
7) poţi să iei pachetul wordpress şi să-l pui pe orice server care acceptă apache, php şi mysql şi apoi să-l editezi pentru a face ce vrei tu să facă. Nu poţi face acelaşi lucru cu pachetul de fisiere de la blogspot.
 
Articol preluat de aici.

luni, 1 noiembrie 2010

Evenimente Oradea, noiembrie 2010

Colocviile Muzeului Ţării Crişurilor
Perioada: joi 4 Noiembrie 2010 ora 18:00
Locaţia Muzeul Memorial „Aurel Lazar”, str. Aurel Lazar nr. 13
Complexul muzeal orădean anunţă reluarea Colocviilor Muzeului Ţării Crişurilor care se vor desfăşura periodic sub genericul "Spiritul şi memoria locului". Prima întîlnire din „sezonul” de iarnă al Colocviilor va avea un invitat special, pe profesorul Dan Cepraga de la Universitatea din Padova, Departamentul de romanistică. Sediul Muzeului Memorial „Aurel Lazar” (strada Aurel Lazar nr. 13) va continua să fie gazda acestor reuniuni. Reluarea colocviilor va fi 4 noiembrie, de la ora 18:00, iar moderatorul întîlnirilor va fi Florin Ardelean.
Mai multe informaţii se găsesc la http://oradea.24fun.ro/evenimente/colocviile_muzeului_tarii_crisurilor-16832.html

Varadinum Dance Festival, ediţia a cincea

Peioada: sîmbătă 6 Noiembrie 2010 - duminică 7 Noiembrie 2010
Locaţia: Sala Sporturilor, Arena "Antonio Alexe"
IDSF international open latin & standard
Mai multe informaţii se găsesc la http://oradea.24fun.ro/evenimente/varadinum_dance_festival_5th_edition-16678.html

Concert Ritmo del Flamenco
Perioada: joi 11 Noiembrie 2010 ora 21:00
ocaţia: Queen`s Music Pub
Mai multe informaţii se găsesc la http://oradea.24fun.ro/evenimente/ritmo_del_flamenco-16478.html

Spectacol susţinut de Tudor Gheorghe „Cavalerii felinarelor tîrzii”

Perioada: vineri 12 Noiembrie 2010 ora 19:00
Locaţia: Casa de Cultură a Sindicatelor
Spectacolul face parte dintr-un turneu naţional, va cuprinde cele mai frumoase melodii din repertoriul a două legende ale muzicii interbelice: Zavaidoc şi Jean Moscopol. Tudor Gheorghe va fi acompaniat de orchestra Arkadia care va evolua sub bagheta dirijorului şi orchestratorului Marius Hristescu. Violonistul Dan Bozgan va aduce un plus de simţămînt, în mod special pieselor lui Zavaidoc.

Biletele sînt puse în vînzare la Casa de Cultură a Sindicatelor.
Mai multe informaţii se găsesc la http://www.bihon.ro/stiri/oradea-bihor/articol/regal-muzical-cu-tudor-gheorghe/cn/news-20101020-01394276


Concert Mobilmania în Blue Monday
Perioada: duminică 14 Noiembrie 2010 ora 20:00
Locaţia: Blue Monday
Mai multe informaţii se găsesc la http://oradea.24fun.ro/evenimente/mobilmania-16626.html

Concurs foto: „Natura prin obiectiv: Biodiversitatea în Munţii Apuseni” si expozitie - Oradea
Perioada: sîmbătă 22 mai 2010 - luni 15 Noiembrie 2010
Locaţia: Muzeul Tarii Crisurilor, în centrele de vizitare ale Parcului Natural Apuseni şi în muzeele din oraşe limitrofe Apusenilor
Asociaţia „Prietenii Muzeului Ţării Crişurilor”, în parteneriat cu Complexul „Muzeul Ţării Crişurilor şi Administraţia Parcului Natural Apuseni, lansează concursul foto: „Natura prin obiectiv: Biodiversitatea în Munţii Apuseni”. Concursul se desfăşoară pe trei secţiuni: floră, faună şi macro. Competiţia se va desfăşura în perioada 22 mai-15 noiembrie şi se va încheia cu o expoziţie de fotografie, al cărei vernisaj va avea loc în luna noiembrie, la Muzeul Tarii Crisurilor, în centrele de vizitare ale Parcului Natural Apuseni şi în muzeele din oraşe limitrofe Apusenilor.
Sursa: www.bihon.ro

Seară de dans aniversar
Perioada: sîmbătă 20 Noiembrie 2010 ora 21:00
Locaţia: Casa Tineretului
Ediţia aniversară de 3 ani, ţinuta clasică este obligatorie. Bîrbaţii trebuie să fie îmbrăcaţi la costum, să aibă pantofi clasici, iar femeile fustă sau rochie şi pantofi cu toc
Preţ: 12 Lei
Mai multe informaţii la http://www.casatineretului.ro/index.php?news=396

Concerte în Queen`s Music Pub
Perioada: joi 4 Noiembrie 2010 ora 21:00 - sîmbătă 6 Noiembrie 2010
joi 11 Noiembrie 2010 ora 21:00 - sîmbătă 13 Noiembrie 2010
joi 25 Noiembrie 2010 ora 21:00 - sîmbătă 27 Noiembrie 2010
Locaţia: Queen`s Music Pub, str. Primăriei nr. 23
În zilele de joi, vineri şi sîmbătă Queen`s Music Pub va invita la concertul trupei Queen`s Band, începînd cu ora 21.00. Intrarea este libera!
Mai multe informaţii se găsesc la http://oradea.24fun.ro/evenimente/queen_s_band-16755.html

Festivalul - concurs “Dansul pentru toţi”
Perioada: vineri 26 Noiembrie 2010 - sîmbătă 27 Noiembrie 2010
Locaţia: sala “Mecena”, Oradea
Festivalul concurs “Dansul pentru toţi” se va desfăşura în 26 si 27 noiembrie 2010, pe categorii de vîrstă şi genuri de concurs. Este dedicat copiilor, tinerilor şi adulţilor.
Mai multe informaţii se găsesc la http://www.casatineretului.ro/index.php?news=395

Concertele din luna noiembrie a Filarmonicii din Oradea, aşa cum apar aici, sînt următoarele:
4 noiembrie
F. Mendelssohn-Bartholdy: Hör mein Bitten, WoO 15
– pentru soprana solo, cor si orchestra
M. Bruch:
Concert nr. 1 pentru vioara si orchestra în sol minor, op. 26
L. v. Beethoven:
Simfonia a III-a în Mi bemol major, op. 55 (Eroica)
Dirijor: Tiberiu Popovici (Franta)
Solist: Cristian Mandu – vioara
Participa Corul Filarmonicii
Dirijor de cor: Lászlóffy Zsolt

11 noiembrie
L. Bocherini:
Concert nr. 10 pentru violoncel si orchestra în Re major, G. 483
A. Schönberg:
Noapte transfigurata, op. 4
Dirijor: Romeo Rîmbu
Solist:
Alexandru Morosanu – violoncel

18 noiembrie
J. Brahms:
Dublu concert pentru vioara, violoncel si orchestra în la minor, op. 102
R. Schumann:
Simfonia a II-a în Do major, op. 61
II., C-dúr szimfónia, op. 61
- 200 de ani de la nasterea compozitorului
Dirijor: Igor Verbitsky (Rusia)
Solisti:
Gernot Winischhofer – vioara(Austria)
Anton Niculescu – violoncel

25 noiembrie
W. A. Mozart:
Rapirea din serai, K. 384 – Uvertura
W. A. Mozart:
Concert nr. 5 pentru vioara si orchestra în La major, K. 219
W. A. Mozart:
Simfonia nr. 41 în Do major, K. 551
Dirijor: Jankó Zsolt
Solist: Francesco Ionascu – vioara

Articol preluat de aici.

duminică, 31 octombrie 2010

Folosirea de programe cu licenţă

Spuneţi cinstit: cîţi dintre voi mai folosesc programe fără licenţă? La un moment dat folosirea de programe fără să dai un ban pe ele era o modă prin România, iar statisticile erau înfiorătoare pentru dezvoltatorii de programe de calculator (adică software pe englezeşte). Nu mai ţin minte statisticile, dar sînt sigur că se pot găsi cu uşurinţă. Mi-e lene să le caut la ora asta, dar ele vă vor spune că majoritatea românilor nu dădeau nici un ban pe progamele folosite, deşi ar fi trebuit. Mă gîndesc că se poate aplica la asta aceeaşi vorbă care se spune(a) despre sexul oral: că există doar oameni care îl fac şi oameni care nu recunosc că îl fac.
În numai cîţiva ani procentele s-au mai schimbat, dar există în continuare destui care mai practică aşa ceva... fie că este vorba de un program sau altul care este prea scump pentru buzunarul lor, fie că este vorba de majoritatea programelor folosite, începînd cu sistemul de operare (în cazul în care este vorba de vreunul care trebuie plătit). Nu pot spune cu siguranţă dacă a fost vorba de educaţie, folosirea programelor cu distribuţie gratuită (gen Linux pentru sistemele de operare şi Open Office, de exemplu, pentru software de birou) sau de frică (de frica amenzilor, fie aşa sporadice şi prea puţin puţin făcute publice), dar schimbarea a fost remarcată. Între noi fie vorba, sîntem încă foarte departe de a elimina moda folosirii programelor fără licenţă (mă refer doar la acelea pentru care trebuie să plăteşti aşa ceva), dar asta e altă poveste.
Am deschis acest subiect pentru că cineva a început să mă bîzîie aseară să îi fac rost de un cod pentru unul dintre programele pe care le foloseşte. Îşi instalase o versiune mai nouă şi nu avea codul de deblocare, urma ca versiunea de test a programului să îi expire în cîteva zile şi vroia să-l folosească mai departe fără să plătească. A trebuit să-l refuz pînă la urmă, dacă tot vrea aşa ceva mai bine să se descurce singur.
De-a lungul timpului am fost în ambele tabere. Cum spuneam: există doar români care au folosit la un moment sau altul din trecut programe fără licenţă şi români care nu recunosc acest lucru. Dar am ajuns să fac programe pentru clienţi şi nu mi-ar place deloc să fiu în poziţia celor care se văd obligaţi să apeleze la lege ca să-şi vadă recunoscută munca. Pentru că pînă la urmă la asta se reduce totul: la bani (probabil că mai sînt o mulţime de oameni care nu-şi permit să dea bani pe toate programele de care au nevoie) şi la respectul muncii altuia.


Articol preluat de aici.

vineri, 29 octombrie 2010

Adrian Mutu si amenda de 100.000 de euroi

Incidentul cu Adrian Mutu şi chelnerul bătut din Italia are deja o tentă hilară, cel puţin din punctul meu de vedere. Acum Mutu are de plătit 100.000 de euroi ca să scape de acuzaţii (sau cel puţin o parte dintre ele) dacă ar fi să mă iau după ce am auzit. O adevărată vacă de muls, aşa cum mă aşteptam să fie. Primele două lucruri la se putea gîndi cineva cînd vine vorba de incidentele lui Mutu sînt banii şi (eliminarea din) jocul de fotbal. Pe lîngă talentul de care Adrian Mutu a dat dovadă, a mai excelat în probleme care au dus la cheluieli nejustificate a unor sume imense de bani (inclusiv sume de care nu a dispus încă) şi la eliminări de pe teren pentru perioade destul de lungi.
Ceea ce mă amuză sînt părerile foarte diverse cînd vine vorba de Adrian Mutu. Fiecare pare să ştie cîte ceva despre fotbalist, şi par ferm decişi că ce ştiu ei este corect, este adevărat. Unii îi iau apărarea, alţii îl atacă, o a treia tabără îl dă naibii de om prost, săturaţi de faima de scandalagiu. Singurul motiv pentru care a rămas în atenţia mass-mediei este tocmai această reputaţie... se ştie demult că presei îi plac scandalurile, cu cît sînt mai mari şi mai grase cu atît mai bine. Cînd Adrian Mutu nu va mai juca fotbal şi se va cuminţi (fac presupunerea că mai devreme sau mai tîrziu se va găsi cineva care să-l potolească, cu forţa sau cu vorba bună) o să redevină în ochii mass-mediei ce a fost întotdeauna: un om de nimic.

Articol preluat de aici.

Inca o motiune de cenzura

Nu prea-mi vine să cred că avem nişte politicieni suficient de netoţi încît să încerce o a doua moţiune de cenzură într-o singură sesiune parlamentară... dar au dovedit deja că regulile nu mai contează în circul lor politic şi, mai ales, au dovedit din plin că-s pur şi simplu tîmpiţi, nu doar netoţi.
Oricum, vom vedea dacă va fi o a doua moţiune de cenzură la guvern în ce-a mai rămas din anul ăsta. Eu consider această informaţie ca fiind un zvon. Totuşi, la ce "surprize" (ne)plăcute, mai ales neplăcute, ne pregătesc politicienii mă aştept la orice din partea lor. Chiar şi la un jaf pe faţă... din nou, mult mai amplu şi mai tupeist decît cele de pînă acum.

Articol preluat de aici.

Ceauşescu. Nicolae Ceauşescu.

La aproape 21 de ani după ce l-au omorît, românii au făcut un film despre biografia lui Nicolae Ceauşescu, conducătorul lor mult iubit. Evident, nu este vorba de aceeaşi români, dar e vorba de reprezentanţii aceluiaşi popor.
Dincolo de subiectul istoric pe care îl reprezintă, 21 de ani este prea puţin pentru a dispărea toate urmele emoţionale (bune sau rele) a perioadei pe care comunismul a reprezentat-o în istoria României. Mai există o mulţime de nostalgici şi o altă mulţime de traumatizaţi care urăsc acea perioadă a vieţii lor. Nu este încă prea tîrziu pentru o biografie a dictatorului (aşa cum este de multe ori numit), mai ales că o parte a colaboratorilor acestuia (mai mult sau mai puţin direcţi) au încă poziţii de decizie în legătură cu prezentul şi viitorul ţării.
Filmul se numeşte "Autobiografia lui Nicoale Ceauşescu", a fost regizat de Andrei Ujică, a fost lansat oficial ieri seară. La difuzare au fost invitaţi preşedinţi mai vechi sau mai noi, mai actuali şi mai perimaţi, dar şi alte personaje de poveste ale circului politic românesc şi din industria filmului. Din ce-am citit pe reţea, filmul a fost conceput ca un eseu, fără comentarii de vreun fel, din peste 1000 de ore de imagini de la Arhiva Naţională de Filme şi Televiziunea Română şi acoperă 25 de ani din viaţa lui.

Articol preluat de aici.

joi, 28 octombrie 2010

Emil Boc, guvernul si asumarea legii educatiei

Guvernul lui Emil Boc şi-a asumat azi legea educaţiei. Nu ştiu detaliile ei, ştiu doar că istoria şi geografia ar trebui să fie în limba minorităţilor şi că dintr-o metodologie bazată pe acumularea de cunoştinţe ar trebui să se treacă la o metodologie bazată pe capacităţi, dar nu mă aştept să fie ceva bun. Pur şi simplu o lege bună nu se încadrează în cadrul legal pe care l-au tot creat politicienii de acum în ultimii ani. Moţiunea de cenzură a fost programată pentru ieri tocmai pentru a-i împiedica pe cei de la "putere" să-şi asume legea, dar nu a reuşit.
Dincolo de vorbăraia politică şi declaraţiile fanfaronilor ăia (la astea-s buni, dar numai atît), educaţia s-a dus din ce în ce mai mult la naiba în praznic în ultimii ani. Avem tot mai mulţi români care nu ştiu să conjuge ca lumea un verb şi nu-s în stare să se exprime corect, sau chiar mai rău: au ajuns prin televiziuni şi pe la radio. Iar folosirealimbii române este un lucru de bază, nu? Despre restul materiilor din şcoală nici nu am de gînd să pomenesc. Nu ştiu cîţi dintre români mai ştiu să se orienteze prin ţară nici măcar cu o hartă în mînă sau care să cunoască formele de relief pe care le avem răspîndite pe aceste meleaguri... iar acum se doreşte ca unii dintre cetăţenii români să le înveţe într-o altă limbă decît cea naţională. Chiar, cîţi dintre voi ştiu unde se găseşte Nagyvarad? Sau oricare alt oraş aruncat aiurea pe hartă prin România.
Şi nu pot fi de acord cu o asemenea atitudine cînd vine vorba de educaţie. Avem nevoie de calitate, chiar şi în detrimentul cantităţii.
După asumarea legii, acum cîteva minute, Emil Boc tocmai l-a atacat pe Victor Ponta pe baza declaraţiilor acestuia de aseară pe marginea moţiunii de cenzură de ieri (e vorba despre politicienii "ticăloşi" care au promis, au primit ce au cerut şi n-au mai făcut nimic din ce au promis - votarea moţiunii). Că are dreptate este un lucru adevărat, dar nu are nici o legătură cu legea educaţiei. Că s-a declarat şocat de existenţa mitei politice şi a cumpărării de voturi este doar o vorbăraie fără sens... doar este vorba despre o manevră curentă pentru politicienii români. TOTUL este de vînzare la ei, mai ales voturile şi influenţa politică.
Pe lîngă calitatea de care pomeneam mai devreme, avem nevoie de verticalitate, cinste şi de mai multă curăţenie în ţara asta împuţită de gunoiul politic.


Articol preluat de aici.

miercuri, 27 octombrie 2010

Moţiune de cenzură şi proteste

Oricît de mult dispreţuiesc circul politic românesc, ziua de azi a fost un prilej de amuzament... pe lîngă plictiseala obişnuită cînd vine vorba de discursuri sforăitoare. Nu mă înţelegeţi greşit: am fost prea ocupat ca să mă plictisesc, ca de obicei, dar am tras un pic cu urechea la discursurile politice de azi. Nu prea mult, aş fi adormit instantaneu şi pe perioadă nedeterminată dacă aş fi ascultat mai mult de cîteva minute... Chiar şi aşa pot spune cu siguranţă că politicienii s-au întrecut în discursuri cît mai sforăitoare, umflîndu-se în pene şi lăudîndu-se cu rezultatele actuale, fie şi aşa jalnice cum probabil ştiţi deja cu toţii.
Ce m-a amuzat totuşi la culme a fost faptul că mulţi s-au bucurat aseară numărînd voturile care le-au rămas ca moţiunea să treacă... mai aveau nevoie doar de 2-3 (conform promisiunilor). După un atac furibund dus pe toate canalele posibile la adresa preşedintelui şi a guvernului, după ce i-au înfierat şi i-au demonizat (pe bună dreptate, de altfel), aseară se părea că moţiunea avea şanse destul de mari de succes. Iar astăzi... ca moţiunea de cenzură să treacă avea nevoie de 236 de voturi... a obţinut 218 şi o vot nu (anulat).
Un Victor Ponta cam ofuscat (ce naiba, doar tocmai i s-au înnecat corăbiile ) se plîngea mai devreme pe televiziunea mogulului Voiculescu (adică Antena 3) că o mulţime de "ticăloşi" au promis că votează în favoarea moţiunii, au luat ce li s-a oferit dar au votat împotrivă. Nu pot să nu zîmbesc şi să nu mă amuz de starea lui de spirit pentru că îl consider la fel de ticălos ca şi cei de care s-a plîns. Ziua de azi nu a reprezentat decît un pas, un rezultat al uneia dintre luptele duse în războiul între canaliile politice româneşti. O tabără a cîştigat, alta a pierdut. S-au făcut promisiuni, s-au dat "atenţii", s-au lasat acuzaţii şi s-au aruncat cu injurii în toate părţile, s-a spus minciuni peste minciuni şi s-au făcut promisiuni cu nemiluita... circul politic românesc a atins un maxim în ultimele zile urmînd să aibă un recul pînă ce taberele se vor reaşeza pe noile poziţii de echilibru.
Pe de altă parte, Bucureştiul a fost parţial blocat şi îşi merită blocajul. Protestele în cîteva puncte cheie au dus la devierea circulaţiei. Marii pierzători ai zilei, oamenii obişnuiţi, au preferat să stea în stradă şi să protesteze în timp ce circarii se băteau pe moţiune în parlament. Au ieşit în stradă de foame, din disperare, şi nu au făcut absolut nimic. Vă miră? Pe mine nu, deloc. Protestul nu ajută cu nimic dacă nu este însoţit de o acţiune fermă, precisă şi sigură. Iar ce au făcut oamenii ăia în stradă nu a fost aşa ceva... nu are nici o valoare. Doar au sporit cantitatea de înregistrări video a Eşecului.

Articol preluat de aici.

Bernard Weber - Thanatonauţii

De la cărţile copilărie am sărit direct la cărţile care explorează continentul morţilor. Zilerl acestea am început să recitesc cartea lui Bernard Weber despre acest subiect la destul de mulţi ani de cînd am citit-o ultima oară.
Thanatos înseamnă moarte, nautes înseamnă navigator. Combinaţia lor a dus la apariţia unui cuvînt nou: thanatonaut, explorator al morţii. Totul a început de la fascinaţia oamenilor la adresa tărîmului de dincolo de moarte, o fascinaţie la fel de veche ca oamenii.
Fiecare dintre personajele cărţii are motivele sale de a trece dincolo de ultimele bariere ale cunoaşterii umane din anii 2060, iar fondurile alocate de preşedinteţe Franţei (autorul este francez) după atentatul asupra lui şi experienţa extracorporală pe care a trăit-o le-a oferit prilejul de a începe primele teste pe oameni. Primele teste n-au avut succesul dorit, dar pînă la finalul cărţii thanatonautica a ajuns o adevărată industrie, organizîndu-se călătorii pe continentul morilor.
Cum încă nu am ajuns la finalul cărţii nu vă mai spun nimic despre ea... va trebui să faceţi rost de ea (nu ştiu în ce măsură se găseşte acum, eu citesc ediţia din 1994). Dincolo de imaginaţia autorului, cartea este pigmentată cu elemente de medicină şi de mitologie din mai multe culturi umane de-a lungul timpului.


Articol preluat de aici.

marți, 26 octombrie 2010

Cenzura la adresa guvernului Boc 4

Mîine se va depune moţiunea de cenzură la adresa guvernului lui Emil Boc, versiunea a patra, dacă am înţeles bine (le-am cam pierdut numărul). Lucru cunoscut, repetat deja de cîteva ori în ultimul an şi ceva, mai mult prin mass-media şi mai puţin prin parlament, dar mereu la ordinea zilei. Unele televiziuni s-au apucat deja în obsesia lor de a ataca "puterea" să numere voturile şi timpul pînă la căderea acestui guvern... una dintre ele este Antena 3. Mai devreme, acum cîteva minute, navigam peste posturile tv să văd ce mai este interesant pe acolo.
M-am oprit cîteva secunde pe Antena 3, unde era o emisiune moderată de Dana Grecu ca parte a otrăvii zilnice pe care postul ăla tv o împroaşcă tuturor românilor care-i urmăresc... nu ştiu dacă a fost o manevră inspirată sau nu, dar era să mor de rîs. În acele momente tocmai vorbea un individ (nu ştiu cine e, dar am înţeles că face parte din PDL şi e undeva prin parlament) care spunea că va vota în favoarea moţiunii de cenzură pentru că nu-i plac acţiunile guvernului (un lucru perfect normal), în special legea educaţiei pe care actualul guvern vrea să şi-o asume. Adică o atitudine perfect normală pentru un om cu capul pe umeri. Dar continuarea m-a făcut să-l percep ca pe un dobitoc notoriu, şi nu are decît să se supere dacă cumva va citi asta, este o reacţie care a fost declanşată de spusele lui. Conform lui, românilor le-a rămas doar credinţa şi el l-ar "vedea" (adică l-ar pune) pe patriarhul BOR-ului ca prim ministru. Auzindu-l, am crezut că mă piş pe mine de rîs... era aproape să şi pun în practică expresia.
Că Antena 3 este jalnică de foarte multe ori o ştiu de ceva vreme. Ei sînt atît de obsedaţi de critica adusă preşedintelui ţării şi guvernului şi atît de dornici să-i dea jos încît au pierdut orice urmă de obiectivitate şi au transformat o mare parte a ştirilor şi emisiunilor lor politice şi sociale în otravă pură. O mai multă obiectivitate nu le-ar strica deloc, dar nu prea e nimeni care să le spună asta... şi nici nu cred că ar asculta o asemenea părere. Că moderatorii de la Antene se comportă de destule ori prosteşte o ştiam deja: se lasă conduşi de emoţii în loc de raţiune, şi nu este deloc indicat. O persoană cu capul pe umeri i-ar fi dat una peste bot (la figurat, evident) personajului care îl vrea pe patriarh prim ministru ca să se abţină pe viitor la asemenea enormităţi, dar Dana Grecu nu a făcut-o.
Dincolo de subiectul discuţiei, calitatea unei emisiuni este dată atît de moderator cît şi de invitaţi. Atunci cînd toţi lasă de dorit din punct de vedere al calităţii totul se transformă într-o parodie tristă... chiar şi atunci cînd subiectele sînt serioase, probleme unei ţări întregi. Evenimentul de mîine face parte din istorie, poate fi un punct de cumpănă care va decide viitorul următorilor ani. Dar tratarea lui a devenit de tot rahatul.

Articol preluat de aici.

Craniul Elodiei

Vă amintiţi de scandalul dispariţiei Elodiei şi campania de căutare a ei? Da, sînt sigur că zîmbiţi citind întrebarea asta, este aproape imposibil să nu fi auzit de ea... doar dacă nu aţi locuit pe o altă planetă, undeva în afara României, complet rupţi de lumile din jurul vostru. Oricum, femeia aia a dispărut de cîţiva ani şi nu a fost găsită încă. Au existat destule zvonuri cum că a fugit undeva în lume cu amantul sau că a omorît-o soţul, dar adevărul nu a fost făcut încă public. Îl ştiu doar cîţiva, puţini.
De curînd a fost găsit un craniu, iar povestea Elodiei a fost scoasă de la naftalină (în măsura în care a ajuns acolo vreodată), este foarte probabil că iar vor curge rîuri de cereneală pe această temă, este probabil că se vor găsi mulţi fraieri care-şi vor da cu părerea căutînd o urmă de faimă de pe urma scandalului ăsta. Este unul dintre acele scandaluri care nu se va termina nici după ce se va afla cu siguranţă ce s-a întîmplat de fapt, a căpătat o viaţă proprie.
A fost un subiect gras pentru mulţi, este încă un subiect gras pentru unii, dar a devenit o obsesie a mass-mediei care a intrat deja în cotidian. Nu ştiu dacă craniul găsit este al Elodiei, nu-mi pasă. Nu dau nici măcar doi bani pe toată treaba asta... iar asta mă face să fiu printre cei care au de cîştigat cel mai mult de pe urma acestei dispariţii mult prea mediatizate.

Articol preluat de aici.

luni, 25 octombrie 2010

Prostituţia politică şi moţiunea de cenzură

Se spune că prostituţia este cea mai veche meserie din lume, o metodă de canalizare a instinctului sexual nefolosit şi de cîştigare/manipulare de pe urma aceste manevre. Se ia masculul, se duce la femela comunală, o fac de cîte ori are ocazia (adică cît îl ţine unealta şi punga) se mai eliberează de stres, bani şi preocupări mai mult sau mai puţin existenţiale şi apoi îşi văd fiecare de drumul lor... pînă data următoare cînd repetă manevra. Fiecare au ceva de cîştigat, chiar dacă de multe ori femela comunală este la îndemîna vreunei şletei de căţelandri fără stăpîn care profită la rîndul lor de situaţia existentă.
Dar mai există o altă meserie la fel de veche ca prostituţia, apărută din alt fel de necesitate, dar care implică tot o formă de supravieţuire, de data aceasta a individului şi nu a speciei. Este vorba de politică. Este forma de supravieţuire a acelor persoane (masculi sau femele) care nu au forţa fizică necesară luptei cu gorilele care au vrut întotdeauna să domine comunitatea. Unii au preferat să se supună, nevînd nici un fel de armă cu ajutorul căreia să riposteze, alţii au preferat să folosească şiretenia pentru a răspunde forţei prin metode care să o facă un aliat de nădejde sau, eventual, inutilizabilă împotriva lor. Adică în loc să pună mîna pe bîtă să le dea în cap la ceilalţi ei au preferat să folosească cuvîntul pentru a-i face pe ceilalţi să pună bîta la o parte sau să o folosească în alte scopuri. Specializarea apărută de-a lungul istoriei a dus la existenţa unui cuvînt nou şi a unei întregi clase politice aservită lui.
Combinînd aceste două meserii, căci au prea multe asemănări pentru a putea fi în întregime separate, se poate spune că au existat de multe ori prostituate care au făcut politică (şi cîteva chiar au intrat în istorie pentru modul în care au făcut-o), dar şi că au existat mulţi politicieni care s-au prostituat pentru a dobîndi un cîştig cît mai mare... sau pentru a păstra fiecare fărîmă de putere pe care au cîştigat-o.
Cel mai bun exemplu în aceste sens, acela al prostituţiei politice, este UDMR-ul. Apărut pe piaţa politicului din România în anii de după revoluţie, a făcut de mai multe ori parte din coaliţia de la putere, schimbînd partenerii politici la fel de des precum îşi schimbă unii şosetele. Scopul lor a fost mereu acela de a rămîne mereu la guvernare, ştiind că dacă pierdeau prilejul nu aveau cum să mai supravieţuiască mult timp în arenă. Nu le cunosc jocurile politice, dar din punctul meu de vedere ăştia ar fi în stare să vîndă absolut tot (chiar şi sufletul, dacă le-a mai rămas în posesie pînă acum) şi să facă orice tîrg ca să nu îşi piardă poziţia.
Aţi auzit de moţiunea de cenzură, nu? PSD-ul a iniţiat-o împotriva guvernului PDL şi vor să o depună peste două zile, miercuri, 27 octombrie 2010. Ceva mai devreme reprezentanţii UDRM au ieşit la rampă să anunţe că nu vor susţine moţiunea aia. Dincolo de declaraţiile lor scose din burtă (adică nişte motive oarecare, fără importanţă), nu vor să piardă ce au deja. Viitorul lor este foarte nesigur şi ei sînt foarte conştienţi de asta, le este chiar frică de un viitor în care nu vor fi la putere.
Voi ce părere aveţi despre ei? Eu zic că zilele lor sînt numărate. Va veni o perioadă în care nu vor mai reuşi să se adapteze şi vor deveni praful istorie, aşa cum merită. Au făcut prea mult rău pentru românii din ţara asta pentru a fi amintiţi de bine. Dacă aş risca o estimare, aş zice să limita de viaţă a acestui partid va fi atinsă în următoarele 12-14 luni.

Articol preluat de aici.