stud ads orizontal

Make orders for websites and PC / mobile applications



Missed me?

Se afișează postările cu eticheta sffbd. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sffbd. Afișați toate postările

miercuri, 16 septembrie 2009

Memorial: a murit Patrick Swayze

Cunoscut pentru roluri ca Dirty dancing (1987), Ghost (1990) şi Point break (1991), actorul în vîrstă de 57 de ani a fost diagnosticat cu cancer de pancreas în ianuarie 2008. Ieri seară a pierdut bătălia cu cancerul şi a decedat în locuinţa din Los Angeles, înconjurat de familie.

Patrick Swayze participa la realizarea show-ului TV "The Beast" încă de cînd a primit diagnosticul de cancer, plănuia să scrie o carte de memorii împreună cu soţia sa. Era căsătorit din 1975 cu Lisa Niemi, o dansatoare care lua lecţii de coregrafie cu mama lui. S-au întîlnit cînd el avea 19 ani şi ea doar 15. Ea a fost cea care l-a susţinut cu tărie în tot acest timp.

Marca personală: salutul realizat pe jumătate.

Nu pot spune că sînt un fan de-al lui, dar l-am urmărit întotdeauna cu plăcere în filme. Fie să renască mai bun.

Articol preluat de aici: http://www.sffbd.ro/zsm/articolul/Memorial:_a_murit_Patrick_Swayze/NTI=/

miercuri, 12 august 2009

Motivational

De ce motivaţional? Pentru că citeam un pic mai devreme o pagină cu texte motivaţionale pe care mi-a trimis-o cineva. Adică cum să nu-ţi fie frică, de ce trebuie să faci aia sau cealaltă, să nu încetezi niciodată să lupţi pentru ce crezi tu că e mai bine.... ştiţi voi... există o mie de miliarde de texte pe reţeaua asta mondială în cam toate limbile Terrei, vii sau moarte. Braşoave, dar din alea cu succes la public. Sau pur şi simplu succes... pentru că deseori se dovedesc motivaţionale.

Haideţi să vă motivez şi eu un pic:

Cineva mi-a spus mai demult un lucru: ştim exact unde sîntem (voi sînteţi stînd pe curul vostru comun pe vreun scaun, fotoliu sau ce-o fi citindu-mă iar eu sînt pe curul meu pe scaun – alt scaun, evident, că doar n-om fi folosind încă acelaşi cerebel – scriind pentru voi, amărîţilor) şi ştim exact unde vom ajunge: în burţile altora, ca hrană. Sună sadic, nu-i aşa? Chiar este. Realitatea este deseori sadică, dar asta e. N-avem ce face: bani de droguri nu mai sînt, i-a păpat criza economică pe toţi.

Cine mi-a spus asta chestia asta cu destinaţia deja cunoscută mi-a spus-o plin de optimism (un fraier, şi i-am aruncat-o în faţă: e prea mereu optimist pentru gustul meu) pentru că, dacă tot ştii unde vei ajunge, devine important doar ce laşi în urma ta. Adică laşi doar un cadavru plin de e-uri, de bacterii şi de viermi sau laşi în urmă şi vreo operă de artă pusă bine pe undeva? Sau o construcţie care să dăinuiască peste milenii? Sau poate nişte oameni fericiţi?

Alegerea e a fiecăruia, în funcţie de posibilităţi intelectuale şi de voinţă, însă să ştiţi un lucru: odată ce aţi murit deja nu prea puteţi face mare lucru, indiferent de cîte poveşti vă bagă pe gît religia. Orice religie. Aşa că trasaţi-vă un scop şi urmaţi-l. Nu vă va condamna nimeni că nu l-aţi atins, dar vă va condamna toată lumea care contează că nu aţi făcut nimic pentru a ajunge acolo.

Singurul pericol nu-l reprezintă ce vă va mînca după moarte (cum spuneam, odată ce aţi murit nu vă mai pasă), ci doar ceea ce vă mănîncă cît timp sînteţi încă vii: griji, probleme, frici, nelinişti, etc. (lista e imens de lungă, completaţi-o voi cu propria experienţă de viaţă).

Nimeni nu vă va învăţa cum să luptaţi (împotriva lor şi nu numai), în schimb toată lumea vă va învăţa de ce.

Scris de catre 'ateu', locatia lui fiind: http://www.sffbd.ro/zsm/articolul/Motivational/MjM=/