Bernard Weber - Thanatonauţii

De la cărţile copilărie am sărit direct la cărţile care explorează continentul morţilor. Zilerl acestea am început să recitesc cartea lui Bernard Weber despre acest subiect la destul de mulţi ani de cînd am citit-o ultima oară.

Thanatos înseamnă moarte, nautes înseamnă navigator. Combinaţia lor a dus la apariţia unui cuvînt nou: thanatonaut, explorator al morţii. Totul a început de la fascinaţia oamenilor la adresa tărîmului de dincolo de moarte, o fascinaţie la fel de veche ca oamenii.

Fiecare dintre personajele cărţii are motivele sale de a trece dincolo de ultimele bariere ale cunoaşterii umane din anii 2060, iar fondurile alocate de preşedinteţe Franţei (autorul este francez) după atentatul asupra lui şi experienţa extracorporală pe care a trăit-o le-a oferit prilejul de a începe primele teste pe oameni. Primele teste n-au avut succesul dorit, dar pînă la finalul cărţii thanatonautica a ajuns o adevărată industrie, organizîndu-se călătorii pe continentul morilor.

Cum încă nu am ajuns la finalul cărţii nu vă mai spun nimic despre ea... va trebui să faceţi rost de ea (nu ştiu în ce măsură se găseşte acum, eu citesc ediţia din 1994). Dincolo de imaginaţia autorului, cartea este pigmentată cu elemente de medicină şi de mitologie din mai multe culturi umane de-a lungul timpului.

Articol preluat de aici.

Memorial: a murit Nicu Constantin

Actorul Nicu Constantin a decedat astăzi la vîrsta de 70 de ani în urma unui stop cardiorespirator, el fiind internat în ultimele patru luni (începînd din 11 mai) la Spitalul Clinic Militar de Urgenţă din Capitală datorită unor suferinţe pulmonare severe.

Comandantul Spitalului Militar, generalul Ioan Sârbu, a declarat pentru MEDIAFAX că actorul Nicu Constantin a decedat la ora 16.45, după ce la ora 14.00 a avut un stop cardiorespirator, medicii reuşind atunci să îl readucă la viaţă. Două ore mai tîrziu actorul a încetat din viaţă, după ce a suferit un al doilea stop cardiorespirator.

Soţia actorului a fost permanent în spital alături de acesta, pe toată durata spitalizării.

Nicu Constantin s-a născut în 31 iulie 1939, la Eforie Sud, judeţul Constanţa. El a urmat Şcoala de Marină din Constanţa şi Şcoala de Arte din Bucureşti.

A fost vedetă a Teatrului Satiric "Constantin Tănase" din Bucureşti intre 1960 şi 2000, unde a susţinut peste 9.000 de reprezentaţii. Nicu Constantin a jucat de-a lungul carierei şi in aproximativ 28 de filme printre care "împuşcături pe portativ" (1966), "Vin cicliştii" (1968), "Alo, aterizeaza străbunica" (1981), "Ministerul comediei" (1999). "Harababura" (1990), "Borvizomanii" (1988), "Muşchetarii în vacanţă" (1984), "Secretul lui Bachus" (1983), "Întoarcere la dragostea dintîi" (1981), "Grăbeşte-te încet" (1981), "Am o idee!" (1981), "Ora zero" (1979), "Totul pentru fotbal" (1978), "Septembrie" (1977), "Lupuşor şi Mieluţu" (1975).

Între 1979 şi 1982 a fost actor al Teatrului Naţional de Operetă. A participat la peste 600 de emisiuni radio şi peste 300 de emisiuni de televiziune. Şi-a povestit experienţa de viaţă în cartea autobiografică "Ochelarii miraculoşi".

Fie să renască mai bun.

Articol preluat de aici: http://www.sffbd.ro/zsm/articolul/Memorial:_a_murit_Nicu_Constantin/NTQ=/

Memorial: a murit Patrick Swayze

Cunoscut pentru roluri ca Dirty dancing (1987), Ghost (1990) şi Point break (1991), actorul în vîrstă de 57 de ani a fost diagnosticat cu cancer de pancreas în ianuarie 2008. Ieri seară a pierdut bătălia cu cancerul şi a decedat în locuinţa din Los Angeles, înconjurat de familie.

Patrick Swayze participa la realizarea show-ului TV "The Beast" încă de cînd a primit diagnosticul de cancer, plănuia să scrie o carte de memorii împreună cu soţia sa. Era căsătorit din 1975 cu Lisa Niemi, o dansatoare care lua lecţii de coregrafie cu mama lui. S-au întîlnit cînd el avea 19 ani şi ea doar 15. Ea a fost cea care l-a susţinut cu tărie în tot acest timp.

Marca personală: salutul realizat pe jumătate.

Nu pot spune că sînt un fan de-al lui, dar l-am urmărit întotdeauna cu plăcere în filme. Fie să renască mai bun.

Articol preluat de aici: http://www.sffbd.ro/zsm/articolul/Memorial:_a_murit_Patrick_Swayze/NTI=/

Afaceri moarte din start

Articolul de față începe cu o poveste frumoasă, optimistă, dar totuși, doar o poveste. Eroii ei sînt doi tineri potenți, Adi și Petru, care s-au gîndit să înceapă o afacere împreună. E criză, li s-a spus, dar ei știau că ideile lor erau excelente și că puteau face față crizei. În plus, aveau avantajul tehnologiei italiene și prietenilor din cizma Europei în care unul dintre acești tineri era stabilit. Au adunat niște cunoștințe și prieteni și au făcut o prezentare și pe la noi, pe meleagurile de pe malul Crișului Repede. Au găsit o cămăruță dintr-o clădire veche, dar într-un loc central, aproape de cetate, și au început să povestească de pe sisteme de protecție, camere video, sisteme de urmărire prin GPS și convorbiri internaționale la un cost foarte mic. Idei bune, valabile. Dar pînă la urmă totul s-a terminat în coadă de pește, și, în ciuda tentativelor repetate de a se face cunoscuți, nici naiba nu a mai auzit de ei.

Să fi fost de vină abordarea greșită? Sau poate marea și semeță criză de care se plînge toată lumea? Să fi fost lipsa de comunicare sau absența oricărei promovări a produselor proprii? Sau poate că toate acestea împreună.

Aparent, mai sînt unii care își închipuie că o invitație a managerilor sau a specialiștilor IT a cîtorva firme din Oradea, sau oricare alt oraș de altfel, le poate asigura măcar un proiect mare, sau a unor proiecte mai mici. Teoretic se poate, dar e nevoie de o ofertă pur și simplu BETON pentru așa ceva. Sau niște bani de aruncat pentru a testa produsele unei firmă practic necunoscute, și nu cred că există cineva prin zonă care să își permită așa ceva. Om fi trecînd printr-o criză supra-evaluată, dar totuși, e criză.

Aparent, mai sînt unii care cred că vorba zboară de la o persoană la alta despre produsele extraordinare sau oferta deosebită a unei firme. Și ar avea dreptate să creadă asta, dar este valabil doar în cazul firmelor care sînt deja cunoscute. Ca să vă dau un exemplu, în seara asta este concertul Madonnei. E o cîntăreață de renume internațional, și cu toate acestea, promovarea care i-a fost făcută la nivel național din ultimele luni a fost chiar agresivă. Nimeni nu vorbește despre tine dacă nu te cunoaște, și nu cred să fie mai mult de cîțiva care să știe de Bvox sau de http://www.bvoxro.com. La prezentarea de acum cîteva luni nu a fost prezentată presa, și nici n-am remarcat vreo mențiune în mass-media despre firma respectivă.

Pe de altă parte, la cîte mesajele nesolicitate (adică spam, mai pe englezește) am primit de-a lungul timpul (filtrînd mesajele porno sau de mărire a vreunei părți a corpului), mulți sînt adepți ai unei promovări agresive, dar fără să ofere mare lucru în schimb. Din punctul meu de vedere, astfel de afaceri sînt la fel de moarte ca și cele necunoscute. Renumele prost (pe lîngă amenzile pe care le riscă din partea autorităților dacă sînt prinși) poate fi chiar mai rău decît lipsa unui renume de orice fel.

Personal, prefer să las produsele și munca să vorbească în numele meu. Dacă ele nu spun mare lucru, asta e. Reprofilarea este oricînd o soluție, chiar dacă e neplăcută. Face parte din viață. O promovare este necesară, una activă, dar încadrată în limitele bunului simț (ăla pe care ar trebui să-l aibă fiecare, dar care e absent la prea mulți) și în limitele cadrului legal (cu condiția ca acest cadru legal să ajute mai mult decît să facă rău).

Voi ce ziceți? Ce soluții eficiente aveți pentru a vă promova afacerile?

Articol preluat de aici: http://www.supravirtual.ro/stiri/Afaceri_moarte_din_start

Motivational

De ce motivaţional? Pentru că citeam un pic mai devreme o pagină cu texte motivaţionale pe care mi-a trimis-o cineva. Adică cum să nu-ţi fie frică, de ce trebuie să faci aia sau cealaltă, să nu încetezi niciodată să lupţi pentru ce crezi tu că e mai bine.... ştiţi voi... există o mie de miliarde de texte pe reţeaua asta mondială în cam toate limbile Terrei, vii sau moarte. Braşoave, dar din alea cu succes la public. Sau pur şi simplu succes... pentru că deseori se dovedesc motivaţionale.

Haideţi să vă motivez şi eu un pic:

Cineva mi-a spus mai demult un lucru: ştim exact unde sîntem (voi sînteţi stînd pe curul vostru comun pe vreun scaun, fotoliu sau ce-o fi citindu-mă iar eu sînt pe curul meu pe scaun – alt scaun, evident, că doar n-om fi folosind încă acelaşi cerebel – scriind pentru voi, amărîţilor) şi ştim exact unde vom ajunge: în burţile altora, ca hrană. Sună sadic, nu-i aşa? Chiar este. Realitatea este deseori sadică, dar asta e. N-avem ce face: bani de droguri nu mai sînt, i-a păpat criza economică pe toţi.

Cine mi-a spus asta chestia asta cu destinaţia deja cunoscută mi-a spus-o plin de optimism (un fraier, şi i-am aruncat-o în faţă: e prea mereu optimist pentru gustul meu) pentru că, dacă tot ştii unde vei ajunge, devine important doar ce laşi în urma ta. Adică laşi doar un cadavru plin de e-uri, de bacterii şi de viermi sau laşi în urmă şi vreo operă de artă pusă bine pe undeva? Sau o construcţie care să dăinuiască peste milenii? Sau poate nişte oameni fericiţi?

Alegerea e a fiecăruia, în funcţie de posibilităţi intelectuale şi de voinţă, însă să ştiţi un lucru: odată ce aţi murit deja nu prea puteţi face mare lucru, indiferent de cîte poveşti vă bagă pe gît religia. Orice religie. Aşa că trasaţi-vă un scop şi urmaţi-l. Nu vă va condamna nimeni că nu l-aţi atins, dar vă va condamna toată lumea care contează că nu aţi făcut nimic pentru a ajunge acolo.

Singurul pericol nu-l reprezintă ce vă va mînca după moarte (cum spuneam, odată ce aţi murit nu vă mai pasă), ci doar ceea ce vă mănîncă cît timp sînteţi încă vii: griji, probleme, frici, nelinişti, etc. (lista e imens de lungă, completaţi-o voi cu propria experienţă de viaţă).

Nimeni nu vă va învăţa cum să luptaţi (împotriva lor şi nu numai), în schimb toată lumea vă va învăţa de ce.

Scris de catre 'ateu', locatia lui fiind: http://www.sffbd.ro/zsm/articolul/Motivational/MjM=/