Doctor Who

N-am mai scris pînă acum despre Doctor Who, dar este probabil cel mai bun serial britanic pe care l-am văzut pînă acum. E adevărat, nici nu am văzut prea multe, cu atît mai puţin serial ştiinţifico-fantastice, dar cu siguranţă că serialul ăsta îşi va păstra locul printre preferinţele mele multă vreme chiar dacă aş începe să urmăresc la greu serialele englezeşti.
Nu ştiu în ce măsură au pariat englezii de la BBC pe subiectului unui extraterestru călător prin timp cu ajutorul a ceea ce pare să fie la prima vedere o cutie poliţistă, adică o incintă ce adăpostea un telefon public folosit de poliţişti sau de oameni care doreau să contacteze poliţia (se folosea la greu prin Marea Britanie acum cîţiva zeci de ani), dar cu siguranţă au mizat pe o carte cîştigătoare. Serialul a ajuns deja la al şaselea sezon care va începe să fie difuzat  în Marea Britanie luna viitoare. La noi este difuzat de cîteva luni pe AXN Sci-Fi, iar sezonul al patrulea s-a terminat azi noapte.
Subiectul serialului pare simplu: ultimul dintre Seniorii Timpului, o rasă veche de călători prin timp şi spaţiu, Doctorul, călătoreşte cu Tardis-ul (deghizat ca şi cutie de poliţie) şi companionii săi prin diferite lumi şi perioade temporale. Dar nimic nu este simplu cînd vine vorba de Doctor, supravieţuitorul ultimului mare război temporal şi singurul reprezentant al speciei lui rămas în viaţă, iar scenariştii au avut prilejul să-şi lase imaginaţia să circule cu efecte foarte benefice cînd vine vorba de diversitatea aventurilor şi, de ce nu, numărul de fani. Subiectele episoadelor sînt foarte bine gîndite, cu o continuitate şi o atmosferă specifice, unice chiar de multe ori. Duşmanii dedicaţi ai Doctorului, dintre care ies în evidenţă în mod special daalek şi cybermen-ii (termenul la modă pentru ei este cyborgi), nu doar pentru modul lor aparte de a fi, dar şi pentru ferocitatea luptei lor, apar de mai multe ori. Din punctul meu de vedere este un serial care se merită urmărit.
Doctorul şi companionii săi s-au tot schimbat, pe măsură ce aventurile trăite i-au îndepărtat pe unii şi au adus alţii noi sau Doctorul a trebuit să intre în faza de regenerare atuncî cînd moartea era aproape. Mai multe informaţii se pot găsi pe imdb (locaţia este mai sus).
Articol preluat de aici.

Folosirea de programe cu licenţă

Spuneţi cinstit: cîţi dintre voi mai folosesc programe fără licenţă? La un moment dat folosirea de programe fără să dai un ban pe ele era o modă prin România, iar statisticile erau înfiorătoare pentru dezvoltatorii de programe de calculator (adică software pe englezeşte). Nu mai ţin minte statisticile, dar sînt sigur că se pot găsi cu uşurinţă. Mi-e lene să le caut la ora asta, dar ele vă vor spune că majoritatea românilor nu dădeau nici un ban pe progamele folosite, deşi ar fi trebuit. Mă gîndesc că se poate aplica la asta aceeaşi vorbă care se spune(a) despre sexul oral: că există doar oameni care îl fac şi oameni care nu recunosc că îl fac.

În numai cîţiva ani procentele s-au mai schimbat, dar există în continuare destui care mai practică aşa ceva... fie că este vorba de un program sau altul care este prea scump pentru buzunarul lor, fie că este vorba de majoritatea programelor folosite, începînd cu sistemul de operare (în cazul în care este vorba de vreunul care trebuie plătit). Nu pot spune cu siguranţă dacă a fost vorba de educaţie, folosirea programelor cu distribuţie gratuită (gen Linux pentru sistemele de operare şi Open Office, de exemplu, pentru software de birou) sau de frică (de frica amenzilor, fie aşa sporadice şi prea puţin puţin făcute publice), dar schimbarea a fost remarcată. Între noi fie vorba, sîntem încă foarte departe de a elimina moda folosirii programelor fără licenţă (mă refer doar la acelea pentru care trebuie să plăteşti aşa ceva), dar asta e altă poveste.

Am deschis acest subiect pentru că cineva a început să mă bîzîie aseară să îi fac rost de un cod pentru unul dintre programele pe care le foloseşte. Îşi instalase o versiune mai nouă şi nu avea codul de deblocare, urma ca versiunea de test a programului să îi expire în cîteva zile şi vroia să-l folosească mai departe fără să plătească. A trebuit să-l refuz pînă la urmă, dacă tot vrea aşa ceva mai bine să se descurce singur.

De-a lungul timpului am fost în ambele tabere. Cum spuneam: există doar români care au folosit la un moment sau altul din trecut programe fără licenţă şi români care nu recunosc acest lucru. Dar am ajuns să fac programe pentru clienţi şi nu mi-ar place deloc să fiu în poziţia celor care se văd obligaţi să apeleze la lege ca să-şi vadă recunoscută munca. Pentru că pînă la urmă la asta se reduce totul: la bani (probabil că mai sînt o mulţime de oameni care nu-şi permit să dea bani pe toate programele de care au nevoie) şi la respectul muncii altuia.

Articol preluat de aici.