Rămăşiţele revoluţiei din 1989

Se spune că fiecare acţiune a noastră se propagă în lumea din jur asemenea unor valuri, cel apropiaţi se vor resimţi imediat, apoi familia şi prieteni, cunoştinţele şi restul lumii. Iar dacă sînt implicate şi emoţii puternice valurile vor fi mult mai puternice, se vor estompa mult mai slab, iar urme ale lor se vor resimţi chiar şi la luni şi ani după ce evenimentele au avut loc.

Valurile revoluţiei din 1989 se resimt şi acum, la aproape 21 de ani de atunci. A schimbat fundamental multe vieţi, mai ales ale supravieţuitorilor şi ale familiilor celor care au murit, au dispărut sau au fost răniţi atunci. A schimbat istoria aşa cum o cunoaştem şi se poate spune că trăim într-o altă lume decît cea de atunci, cea care ar fi putut să devină în zilele noastre dacă revoluţia nu ar fi avut loc.

În această perioadă resimţim efectele cîtorva valuri ale acelor evenimente, rămăşiţe ale revoluţiei propagate prin timp pînă acum. Astfel, de ieri este oficial: soţii Ceauşescu (Nicoale şi Elena) sînt aceea care au fost înmormîntaţi la cimitirul Ghencea după execuţia lor. Rezultatul testelor ADN prin care au fost comparate mostre ale cadavrelor din morminte cu cele ale rudelor supravieţuitoare a fost făcut public, sînt ei. Este interesant de remarcat cum s-a suprapus anunţarea acestor rezultatului cu cel al filmului (auto)biografic al lui Nicolae Ceauşescu... unii ar putea chiar spune că nu există coincidenţe.

Acum cîteva zile fostul general Mihai Chiţac a decedat în urma unui stop cardio-respirator. A fost înmormîntat azi la cimitirul Ghencea militar ca un simplu soldat. El a fost cunoscut în ultimii ani mai mult ca urmare a procesului în care a fost acuzat împreună cu Atanasie Stănciulesc pentru tentativa de reprimare a revoluţiei în Timişoara şi a condamnării de 15 ani.

Articol preluat de aici.

Inchisoare pentru piraterie virtuală

Tocmai s-a anunţat pe la ştiri că a fost condamnat proprietarul unui domeniu (cartel.ro, dacă am reţinut corect) care oferea spre descărcare filme (şi în general programe şi fişiere protejate de drepturile de autor). Pedeapsa este 1 an cu suspendare.
Bun. Ei şi? A fost doar un fraier care a fost prins. În primul rînd pentru că a cerut bani pentru fişierele descărcate (doar nu prea au ce să-ţi facă dacă descarci filmele alea şi te uiţi la ele apoi le ştergi), în al doilea rînd pentru că nu a luat toate mijloacele de protecţie necesare. Nu mă refer la protecţia virtuală, pentru că nu prea ai cum să îi laşi pe oameni să descarce o tonă de fişiere fără să fii urmărit în vreun fel, ci la protecţia legală. Cînd te apuci să faci o tîmpenie din asta este indicat să o faci printr-o metodă care să-ţi aducă bani foarte legali, astfel încît să-i fie foarte greu cuiva să te acuze.
Apropo... aţi auzit de donaţii? Chiar dacă 1% din cei care descarcă torentele alea oferă o donaţie de 1 euro pe lună (în medie) tot aţi ieşi în cîştig dacă ar fi să luăm în calcul cantitatea de torente folosite la ora actuală.
Sau publicitate din trafic... nu cred că o fi auzit nimeni de aşa ceva.
În plus, cu o floare nu se facă primăvară. A fost prin unul, au mai rămas cîteva sute.
Articol preluat de aici.

Wordpress versus Blogspot

Ca parte a unui proiect de optimizare pentru motoarele de căutare pentru un client am avut de-a face în ultimele cîteva zile cu sistemele de blogging de pe wordpres şi de blogspot. Au trebuit importate cîteva jurnale de wordpress pe blogspot şi invers şi configurate cîteva jurnale noi.

Deşi nu pot spune că a fost suficient timp ca să intru în detaliile ambelor sisteme, mai ales că este destul de greu să accesezi codul sursă al celor de la google (proprietarul lui blogspot) a fost o experienţă interesantă. Pînă acum am pus accentul doar pe wordpress, mai ales de cînd am pus pachetul pe ţiganii.ro, aşa că în ultimele zile am avut prilejul să fac cîteva comparaţii ale celor două sisteme.

1) Partea bună: ambele sisteme au mai multe şabloane de pagină dintre care poţi să alegi.

Partea negativă: nu am găsit decît cîteva şabloane pentru blogspot, comparativ cu wordpress care are mai mult de o grămadă. Fiind un sistem open source, oricine îşi poate face un şablon de wordpress pe care să îl pună pe propriul domeniu sau să îl facă disponibil tuturor.

2) Partea bună: ambele sisteme au o interfaţă dinamică cu utilizatorii care să permită formatarea în detaliu a paginii

Partea negativă pentru blogspot: acest lucru consumă incomparabil mai multe resurse decît echivalentul său de wordpress.

3) Numărul de elemente reutilizabile care pot fi integrate pe pagină. Spuneţi-le plug-in-uri, obiecte gadget (cum s-au străduit cei de la google să traducă în română), script-uri (php).

Partea negativă pentru blgospot: au fost create chiar şi pentru ei cîteva elemente din astea în afara firmei, dar nu sînt atît de uşor accesibile precum echivalentele lor din wordpress.

4) exportul-importul de pagini.

Partea bună pentru wordpress: acceptă cu uşurinţă destule formate externe, inclusiv blogspot.

Partea negativă pentru blogspot: nu există element intern care să importe o pagină făcută în wordpress. Există o pagină făcută de cineva, dar are anume limitări.

5) scrisul de articole

Partea negativă pentru blogspot: are cîteva limitări care nu apar în wordpress (nu există categorii, numărul de etichete şi lungimea totală al acestora poate deveni o problema uneori).

Partea negativă pentru wordpress: editorul de text are unele probleme cînd are de-a face cu texte prea lungi.

6) Partea de optimizare pentru motoarele de căutare: din cîte am înţeles, timpul de reacţie al google este mult mai scurt în ce priveşte indexarea unui jurnal blogspot decît al unuia de pe wordpress. Este înţeles pentru că blogspot-ul este un produs propriu.

Pentru moment cam atît. O să revin cu completări pe măsură ce voi descoperi chestii noi. Însă pentru moment pot spune cu siguranţă că prefer fără nici o ezitare pachetul wordpress, mai ales, şi asta este cel mai important...

7) poţi să iei pachetul wordpress şi să-l pui pe orice server care acceptă apache, php şi mysql şi apoi să-l editezi pentru a face ce vrei tu să facă. Nu poţi face acelaşi lucru cu pachetul de fisiere de la blogspot.
 

Articol preluat de aici.

Evenimente Oradea, noiembrie 2010

Colocviile Muzeului Ţării Crişurilor
Perioada: joi 4 Noiembrie 2010 ora 18:00
Locaţia Muzeul Memorial „Aurel Lazar”, str. Aurel Lazar nr. 13

Complexul muzeal orădean anunţă reluarea Colocviilor Muzeului Ţării Crişurilor care se vor desfăşura periodic sub genericul "Spiritul şi memoria locului". Prima întîlnire din „sezonul” de iarnă al Colocviilor va avea un invitat special, pe profesorul Dan Cepraga de la Universitatea din Padova, Departamentul de romanistică. Sediul Muzeului Memorial „Aurel Lazar” (strada Aurel Lazar nr. 13) va continua să fie gazda acestor reuniuni. Reluarea colocviilor va fi 4 noiembrie, de la ora 18:00, iar moderatorul întîlnirilor va fi Florin Ardelean.

Mai multe informaţii se găsesc la http://oradea.24fun.ro/evenimente/colocviile_muzeului_tarii_crisurilor-16832.html

Varadinum Dance Festival, ediţia a cincea

Peioada: sîmbătă 6 Noiembrie 2010 - duminică 7 Noiembrie 2010
Locaţia: Sala Sporturilor, Arena "Antonio Alexe"
IDSF international open latin & standard
Mai multe informaţii se găsesc la http://oradea.24fun.ro/evenimente/varadinum_dance_festival_5th_edition-16678.html

Concert Ritmo del Flamenco
Perioada: joi 11 Noiembrie 2010 ora 21:00
ocaţia: Queen`s Music Pub
Mai multe informaţii se găsesc la http://oradea.24fun.ro/evenimente/ritmo_del_flamenco-16478.html

Spectacol susţinut de Tudor Gheorghe „Cavalerii felinarelor tîrzii”

Perioada: vineri 12 Noiembrie 2010 ora 19:00
Locaţia: Casa de Cultură a Sindicatelor

Spectacolul face parte dintr-un turneu naţional, va cuprinde cele mai frumoase melodii din repertoriul a două legende ale muzicii interbelice: Zavaidoc şi Jean Moscopol. Tudor Gheorghe va fi acompaniat de orchestra Arkadia care va evolua sub bagheta dirijorului şi orchestratorului Marius Hristescu. Violonistul Dan Bozgan va aduce un plus de simţămînt, în mod special pieselor lui Zavaidoc.

Biletele sînt puse în vînzare la Casa de Cultură a Sindicatelor.

Mai multe informaţii se găsesc la http://www.bihon.ro/stiri/oradea-bihor/articol/regal-muzical-cu-tudor-gheorghe/cn/news-20101020-01394276


Concert Mobilmania în Blue Monday
Perioada: duminică 14 Noiembrie 2010 ora 20:00
Locaţia: Blue Monday
Mai multe informaţii se găsesc la http://oradea.24fun.ro/evenimente/mobilmania-16626.html

Concurs foto: „Natura prin obiectiv: Biodiversitatea în Munţii Apuseni” si expozitie - Oradea
Perioada: sîmbătă 22 mai 2010 - luni 15 Noiembrie 2010
Locaţia: Muzeul Tarii Crisurilor, în centrele de vizitare ale Parcului Natural Apuseni şi în muzeele din oraşe limitrofe Apusenilor
Asociaţia „Prietenii Muzeului Ţării Crişurilor”, în parteneriat cu Complexul „Muzeul Ţării Crişurilor şi Administraţia Parcului Natural Apuseni, lansează concursul foto: „Natura prin obiectiv: Biodiversitatea în Munţii Apuseni”. Concursul se desfăşoară pe trei secţiuni: floră, faună şi macro. Competiţia se va desfăşura în perioada 22 mai-15 noiembrie şi se va încheia cu o expoziţie de fotografie, al cărei vernisaj va avea loc în luna noiembrie, la Muzeul Tarii Crisurilor, în centrele de vizitare ale Parcului Natural Apuseni şi în muzeele din oraşe limitrofe Apusenilor.
Sursa: www.bihon.ro

Seară de dans aniversar
Perioada: sîmbătă 20 Noiembrie 2010 ora 21:00
Locaţia: Casa Tineretului

Ediţia aniversară de 3 ani, ţinuta clasică este obligatorie. Bîrbaţii trebuie să fie îmbrăcaţi la costum, să aibă pantofi clasici, iar femeile fustă sau rochie şi pantofi cu toc

Preţ: 12 Lei
Mai multe informaţii la http://www.casatineretului.ro/index.php?news=396

Concerte în Queen`s Music Pub
Perioada: joi 4 Noiembrie 2010 ora 21:00 - sîmbătă 6 Noiembrie 2010
joi 11 Noiembrie 2010 ora 21:00 - sîmbătă 13 Noiembrie 2010
joi 25 Noiembrie 2010 ora 21:00 - sîmbătă 27 Noiembrie 2010
Locaţia: Queen`s Music Pub, str. Primăriei nr. 23
În zilele de joi, vineri şi sîmbătă Queen`s Music Pub va invita la concertul trupei Queen`s Band, începînd cu ora 21.00. Intrarea este libera!
Mai multe informaţii se găsesc la http://oradea.24fun.ro/evenimente/queen_s_band-16755.html

Festivalul - concurs “Dansul pentru toţi”
Perioada: vineri 26 Noiembrie 2010 - sîmbătă 27 Noiembrie 2010
Locaţia: sala “Mecena”, Oradea

Festivalul concurs “Dansul pentru toţi” se va desfăşura în 26 si 27 noiembrie 2010, pe categorii de vîrstă şi genuri de concurs. Este dedicat copiilor, tinerilor şi adulţilor.

Mai multe informaţii se găsesc la http://www.casatineretului.ro/index.php?news=395

Concertele din luna noiembrie a Filarmonicii din Oradea, aşa cum apar aici, sînt următoarele:
4 noiembrie
F. Mendelssohn-Bartholdy: Hör mein Bitten, WoO 15
– pentru soprana solo, cor si orchestra
M. Bruch:
Concert nr. 1 pentru vioara si orchestra în sol minor, op. 26
L. v. Beethoven:
Simfonia a III-a în Mi bemol major, op. 55 (Eroica)
Dirijor: Tiberiu Popovici (Franta)
Solist: Cristian Mandu – vioara
Participa Corul Filarmonicii
Dirijor de cor: Lászlóffy Zsolt

11 noiembrie
L. Bocherini:
Concert nr. 10 pentru violoncel si orchestra în Re major, G. 483
A. Schönberg:
Noapte transfigurata, op. 4
Dirijor: Romeo Rîmbu
Solist:
Alexandru Morosanu – violoncel

18 noiembrie
J. Brahms:
Dublu concert pentru vioara, violoncel si orchestra în la minor, op. 102
R. Schumann:
Simfonia a II-a în Do major, op. 61
II., C-dúr szimfónia, op. 61
- 200 de ani de la nasterea compozitorului
Dirijor: Igor Verbitsky (Rusia)
Solisti:
Gernot Winischhofer – vioara(Austria)
Anton Niculescu – violoncel

25 noiembrie
W. A. Mozart:
Rapirea din serai, K. 384 – Uvertura
W. A. Mozart:
Concert nr. 5 pentru vioara si orchestra în La major, K. 219
W. A. Mozart:
Simfonia nr. 41 în Do major, K. 551
Dirijor: Jankó Zsolt
Solist: Francesco Ionascu – vioara

Articol preluat de aici.

Folosirea de programe cu licenţă

Spuneţi cinstit: cîţi dintre voi mai folosesc programe fără licenţă? La un moment dat folosirea de programe fără să dai un ban pe ele era o modă prin România, iar statisticile erau înfiorătoare pentru dezvoltatorii de programe de calculator (adică software pe englezeşte). Nu mai ţin minte statisticile, dar sînt sigur că se pot găsi cu uşurinţă. Mi-e lene să le caut la ora asta, dar ele vă vor spune că majoritatea românilor nu dădeau nici un ban pe progamele folosite, deşi ar fi trebuit. Mă gîndesc că se poate aplica la asta aceeaşi vorbă care se spune(a) despre sexul oral: că există doar oameni care îl fac şi oameni care nu recunosc că îl fac.

În numai cîţiva ani procentele s-au mai schimbat, dar există în continuare destui care mai practică aşa ceva... fie că este vorba de un program sau altul care este prea scump pentru buzunarul lor, fie că este vorba de majoritatea programelor folosite, începînd cu sistemul de operare (în cazul în care este vorba de vreunul care trebuie plătit). Nu pot spune cu siguranţă dacă a fost vorba de educaţie, folosirea programelor cu distribuţie gratuită (gen Linux pentru sistemele de operare şi Open Office, de exemplu, pentru software de birou) sau de frică (de frica amenzilor, fie aşa sporadice şi prea puţin puţin făcute publice), dar schimbarea a fost remarcată. Între noi fie vorba, sîntem încă foarte departe de a elimina moda folosirii programelor fără licenţă (mă refer doar la acelea pentru care trebuie să plăteşti aşa ceva), dar asta e altă poveste.

Am deschis acest subiect pentru că cineva a început să mă bîzîie aseară să îi fac rost de un cod pentru unul dintre programele pe care le foloseşte. Îşi instalase o versiune mai nouă şi nu avea codul de deblocare, urma ca versiunea de test a programului să îi expire în cîteva zile şi vroia să-l folosească mai departe fără să plătească. A trebuit să-l refuz pînă la urmă, dacă tot vrea aşa ceva mai bine să se descurce singur.

De-a lungul timpului am fost în ambele tabere. Cum spuneam: există doar români care au folosit la un moment sau altul din trecut programe fără licenţă şi români care nu recunosc acest lucru. Dar am ajuns să fac programe pentru clienţi şi nu mi-ar place deloc să fiu în poziţia celor care se văd obligaţi să apeleze la lege ca să-şi vadă recunoscută munca. Pentru că pînă la urmă la asta se reduce totul: la bani (probabil că mai sînt o mulţime de oameni care nu-şi permit să dea bani pe toate programele de care au nevoie) şi la respectul muncii altuia.

Articol preluat de aici.

Adrian Mutu si amenda de 100.000 de euroi

Incidentul cu Adrian Mutu şi chelnerul bătut din Italia are deja o tentă hilară, cel puţin din punctul meu de vedere. Acum Mutu are de plătit 100.000 de euroi ca să scape de acuzaţii (sau cel puţin o parte dintre ele) dacă ar fi să mă iau după ce am auzit. O adevărată vacă de muls, aşa cum mă aşteptam să fie. Primele două lucruri la se putea gîndi cineva cînd vine vorba de incidentele lui Mutu sînt banii şi (eliminarea din) jocul de fotbal. Pe lîngă talentul de care Adrian Mutu a dat dovadă, a mai excelat în probleme care au dus la cheluieli nejustificate a unor sume imense de bani (inclusiv sume de care nu a dispus încă) şi la eliminări de pe teren pentru perioade destul de lungi.
Ceea ce mă amuză sînt părerile foarte diverse cînd vine vorba de Adrian Mutu. Fiecare pare să ştie cîte ceva despre fotbalist, şi par ferm decişi că ce ştiu ei este corect, este adevărat. Unii îi iau apărarea, alţii îl atacă, o a treia tabără îl dă naibii de om prost, săturaţi de faima de scandalagiu. Singurul motiv pentru care a rămas în atenţia mass-mediei este tocmai această reputaţie... se ştie demult că presei îi plac scandalurile, cu cît sînt mai mari şi mai grase cu atît mai bine. Cînd Adrian Mutu nu va mai juca fotbal şi se va cuminţi (fac presupunerea că mai devreme sau mai tîrziu se va găsi cineva care să-l potolească, cu forţa sau cu vorba bună) o să redevină în ochii mass-mediei ce a fost întotdeauna: un om de nimic.

Articol preluat de aici.

Inca o motiune de cenzura

Nu prea-mi vine să cred că avem nişte politicieni suficient de netoţi încît să încerce o a doua moţiune de cenzură într-o singură sesiune parlamentară... dar au dovedit deja că regulile nu mai contează în circul lor politic şi, mai ales, au dovedit din plin că-s pur şi simplu tîmpiţi, nu doar netoţi.

Oricum, vom vedea dacă va fi o a doua moţiune de cenzură la guvern în ce-a mai rămas din anul ăsta. Eu consider această informaţie ca fiind un zvon. Totuşi, la ce "surprize" (ne)plăcute, mai ales neplăcute, ne pregătesc politicienii mă aştept la orice din partea lor. Chiar şi la un jaf pe faţă... din nou, mult mai amplu şi mai tupeist decît cele de pînă acum.

Articol preluat de aici.

Ceauşescu. Nicolae Ceauşescu.

La aproape 21 de ani după ce l-au omorît, românii au făcut un film despre biografia lui Nicolae Ceauşescu, conducătorul lor mult iubit. Evident, nu este vorba de aceeaşi români, dar e vorba de reprezentanţii aceluiaşi popor.

Dincolo de subiectul istoric pe care îl reprezintă, 21 de ani este prea puţin pentru a dispărea toate urmele emoţionale (bune sau rele) a perioadei pe care comunismul a reprezentat-o în istoria României. Mai există o mulţime de nostalgici şi o altă mulţime de traumatizaţi care urăsc acea perioadă a vieţii lor. Nu este încă prea tîrziu pentru o biografie a dictatorului (aşa cum este de multe ori numit), mai ales că o parte a colaboratorilor acestuia (mai mult sau mai puţin direcţi) au încă poziţii de decizie în legătură cu prezentul şi viitorul ţării.

Filmul se numeşte "Autobiografia lui Nicoale Ceauşescu", a fost regizat de Andrei Ujică, a fost lansat oficial ieri seară. La difuzare au fost invitaţi preşedinţi mai vechi sau mai noi, mai actuali şi mai perimaţi, dar şi alte personaje de poveste ale circului politic românesc şi din industria filmului. Din ce-am citit pe reţea, filmul a fost conceput ca un eseu, fără comentarii de vreun fel, din peste 1000 de ore de imagini de la Arhiva Naţională de Filme şi Televiziunea Română şi acoperă 25 de ani din viaţa lui.

Articol preluat de aici.

Emil Boc, guvernul si asumarea legii educatiei

Guvernul lui Emil Boc şi-a asumat azi legea educaţiei. Nu ştiu detaliile ei, ştiu doar că istoria şi geografia ar trebui să fie în limba minorităţilor şi că dintr-o metodologie bazată pe acumularea de cunoştinţe ar trebui să se treacă la o metodologie bazată pe capacităţi, dar nu mă aştept să fie ceva bun. Pur şi simplu o lege bună nu se încadrează în cadrul legal pe care l-au tot creat politicienii de acum în ultimii ani. Moţiunea de cenzură a fost programată pentru ieri tocmai pentru a-i împiedica pe cei de la "putere" să-şi asume legea, dar nu a reuşit.

Dincolo de vorbăraia politică şi declaraţiile fanfaronilor ăia (la astea-s buni, dar numai atît), educaţia s-a dus din ce în ce mai mult la naiba în praznic în ultimii ani. Avem tot mai mulţi români care nu ştiu să conjuge ca lumea un verb şi nu-s în stare să se exprime corect, sau chiar mai rău: au ajuns prin televiziuni şi pe la radio. Iar folosirealimbii române este un lucru de bază, nu? Despre restul materiilor din şcoală nici nu am de gînd să pomenesc. Nu ştiu cîţi dintre români mai ştiu să se orienteze prin ţară nici măcar cu o hartă în mînă sau care să cunoască formele de relief pe care le avem răspîndite pe aceste meleaguri... iar acum se doreşte ca unii dintre cetăţenii români să le înveţe într-o altă limbă decît cea naţională. Chiar, cîţi dintre voi ştiu unde se găseşte Nagyvarad? Sau oricare alt oraş aruncat aiurea pe hartă prin România.

Şi nu pot fi de acord cu o asemenea atitudine cînd vine vorba de educaţie. Avem nevoie de calitate, chiar şi în detrimentul cantităţii.

După asumarea legii, acum cîteva minute, Emil Boc tocmai l-a atacat pe Victor Ponta pe baza declaraţiilor acestuia de aseară pe marginea moţiunii de cenzură de ieri (e vorba despre politicienii "ticăloşi" care au promis, au primit ce au cerut şi n-au mai făcut nimic din ce au promis - votarea moţiunii). Că are dreptate este un lucru adevărat, dar nu are nici o legătură cu legea educaţiei. Că s-a declarat şocat de existenţa mitei politice şi a cumpărării de voturi este doar o vorbăraie fără sens... doar este vorba despre o manevră curentă pentru politicienii români. TOTUL este de vînzare la ei, mai ales voturile şi influenţa politică.

Pe lîngă calitatea de care pomeneam mai devreme, avem nevoie de verticalitate, cinste şi de mai multă curăţenie în ţara asta împuţită de gunoiul politic.

Articol preluat de aici.

Moţiune de cenzură şi proteste

Oricît de mult dispreţuiesc circul politic românesc, ziua de azi a fost un prilej de amuzament... pe lîngă plictiseala obişnuită cînd vine vorba de discursuri sforăitoare. Nu mă înţelegeţi greşit: am fost prea ocupat ca să mă plictisesc, ca de obicei, dar am tras un pic cu urechea la discursurile politice de azi. Nu prea mult, aş fi adormit instantaneu şi pe perioadă nedeterminată dacă aş fi ascultat mai mult de cîteva minute... Chiar şi aşa pot spune cu siguranţă că politicienii s-au întrecut în discursuri cît mai sforăitoare, umflîndu-se în pene şi lăudîndu-se cu rezultatele actuale, fie şi aşa jalnice cum probabil ştiţi deja cu toţii.

Ce m-a amuzat totuşi la culme a fost faptul că mulţi s-au bucurat aseară numărînd voturile care le-au rămas ca moţiunea să treacă... mai aveau nevoie doar de 2-3 (conform promisiunilor). După un atac furibund dus pe toate canalele posibile la adresa preşedintelui şi a guvernului, după ce i-au înfierat şi i-au demonizat (pe bună dreptate, de altfel), aseară se părea că moţiunea avea şanse destul de mari de succes. Iar astăzi... ca moţiunea de cenzură să treacă avea nevoie de 236 de voturi... a obţinut 218 şi o vot nu (anulat).

Un Victor Ponta cam ofuscat (ce naiba, doar tocmai i s-au înnecat corăbiile ) se plîngea mai devreme pe televiziunea mogulului Voiculescu (adică Antena 3) că o mulţime de "ticăloşi" au promis că votează în favoarea moţiunii, au luat ce li s-a oferit dar au votat împotrivă. Nu pot să nu zîmbesc şi să nu mă amuz de starea lui de spirit pentru că îl consider la fel de ticălos ca şi cei de care s-a plîns. Ziua de azi nu a reprezentat decît un pas, un rezultat al uneia dintre luptele duse în războiul între canaliile politice româneşti. O tabără a cîştigat, alta a pierdut. S-au făcut promisiuni, s-au dat "atenţii", s-au lasat acuzaţii şi s-au aruncat cu injurii în toate părţile, s-a spus minciuni peste minciuni şi s-au făcut promisiuni cu nemiluita... circul politic românesc a atins un maxim în ultimele zile urmînd să aibă un recul pînă ce taberele se vor reaşeza pe noile poziţii de echilibru.

Pe de altă parte, Bucureştiul a fost parţial blocat şi îşi merită blocajul. Protestele în cîteva puncte cheie au dus la devierea circulaţiei. Marii pierzători ai zilei, oamenii obişnuiţi, au preferat să stea în stradă şi să protesteze în timp ce circarii se băteau pe moţiune în parlament. Au ieşit în stradă de foame, din disperare, şi nu au făcut absolut nimic. Vă miră? Pe mine nu, deloc. Protestul nu ajută cu nimic dacă nu este însoţit de o acţiune fermă, precisă şi sigură. Iar ce au făcut oamenii ăia în stradă nu a fost aşa ceva... nu are nici o valoare. Doar au sporit cantitatea de înregistrări video a Eşecului.

Articol preluat de aici.

Bernard Weber - Thanatonauţii

De la cărţile copilărie am sărit direct la cărţile care explorează continentul morţilor. Zilerl acestea am început să recitesc cartea lui Bernard Weber despre acest subiect la destul de mulţi ani de cînd am citit-o ultima oară.

Thanatos înseamnă moarte, nautes înseamnă navigator. Combinaţia lor a dus la apariţia unui cuvînt nou: thanatonaut, explorator al morţii. Totul a început de la fascinaţia oamenilor la adresa tărîmului de dincolo de moarte, o fascinaţie la fel de veche ca oamenii.

Fiecare dintre personajele cărţii are motivele sale de a trece dincolo de ultimele bariere ale cunoaşterii umane din anii 2060, iar fondurile alocate de preşedinteţe Franţei (autorul este francez) după atentatul asupra lui şi experienţa extracorporală pe care a trăit-o le-a oferit prilejul de a începe primele teste pe oameni. Primele teste n-au avut succesul dorit, dar pînă la finalul cărţii thanatonautica a ajuns o adevărată industrie, organizîndu-se călătorii pe continentul morilor.

Cum încă nu am ajuns la finalul cărţii nu vă mai spun nimic despre ea... va trebui să faceţi rost de ea (nu ştiu în ce măsură se găseşte acum, eu citesc ediţia din 1994). Dincolo de imaginaţia autorului, cartea este pigmentată cu elemente de medicină şi de mitologie din mai multe culturi umane de-a lungul timpului.

Articol preluat de aici.

Cenzura la adresa guvernului Boc 4

Mîine se va depune moţiunea de cenzură la adresa guvernului lui Emil Boc, versiunea a patra, dacă am înţeles bine (le-am cam pierdut numărul). Lucru cunoscut, repetat deja de cîteva ori în ultimul an şi ceva, mai mult prin mass-media şi mai puţin prin parlament, dar mereu la ordinea zilei. Unele televiziuni s-au apucat deja în obsesia lor de a ataca "puterea" să numere voturile şi timpul pînă la căderea acestui guvern... una dintre ele este Antena 3. Mai devreme, acum cîteva minute, navigam peste posturile tv să văd ce mai este interesant pe acolo.

M-am oprit cîteva secunde pe Antena 3, unde era o emisiune moderată de Dana Grecu ca parte a otrăvii zilnice pe care postul ăla tv o împroaşcă tuturor românilor care-i urmăresc... nu ştiu dacă a fost o manevră inspirată sau nu, dar era să mor de rîs. În acele momente tocmai vorbea un individ (nu ştiu cine e, dar am înţeles că face parte din PDL şi e undeva prin parlament) care spunea că va vota în favoarea moţiunii de cenzură pentru că nu-i plac acţiunile guvernului (un lucru perfect normal), în special legea educaţiei pe care actualul guvern vrea să şi-o asume. Adică o atitudine perfect normală pentru un om cu capul pe umeri. Dar continuarea m-a făcut să-l percep ca pe un dobitoc notoriu, şi nu are decît să se supere dacă cumva va citi asta, este o reacţie care a fost declanşată de spusele lui. Conform lui, românilor le-a rămas doar credinţa şi el l-ar "vedea" (adică l-ar pune) pe patriarhul BOR-ului ca prim ministru. Auzindu-l, am crezut că mă piş pe mine de rîs... era aproape să şi pun în practică expresia.

Că Antena 3 este jalnică de foarte multe ori o ştiu de ceva vreme. Ei sînt atît de obsedaţi de critica adusă preşedintelui ţării şi guvernului şi atît de dornici să-i dea jos încît au pierdut orice urmă de obiectivitate şi au transformat o mare parte a ştirilor şi emisiunilor lor politice şi sociale în otravă pură. O mai multă obiectivitate nu le-ar strica deloc, dar nu prea e nimeni care să le spună asta... şi nici nu cred că ar asculta o asemenea părere. Că moderatorii de la Antene se comportă de destule ori prosteşte o ştiam deja: se lasă conduşi de emoţii în loc de raţiune, şi nu este deloc indicat. O persoană cu capul pe umeri i-ar fi dat una peste bot (la figurat, evident) personajului care îl vrea pe patriarh prim ministru ca să se abţină pe viitor la asemenea enormităţi, dar Dana Grecu nu a făcut-o.

Dincolo de subiectul discuţiei, calitatea unei emisiuni este dată atît de moderator cît şi de invitaţi. Atunci cînd toţi lasă de dorit din punct de vedere al calităţii totul se transformă într-o parodie tristă... chiar şi atunci cînd subiectele sînt serioase, probleme unei ţări întregi. Evenimentul de mîine face parte din istorie, poate fi un punct de cumpănă care va decide viitorul următorilor ani. Dar tratarea lui a devenit de tot rahatul.

Articol preluat de aici.

Craniul Elodiei

Vă amintiţi de scandalul dispariţiei Elodiei şi campania de căutare a ei? Da, sînt sigur că zîmbiţi citind întrebarea asta, este aproape imposibil să nu fi auzit de ea... doar dacă nu aţi locuit pe o altă planetă, undeva în afara României, complet rupţi de lumile din jurul vostru. Oricum, femeia aia a dispărut de cîţiva ani şi nu a fost găsită încă. Au existat destule zvonuri cum că a fugit undeva în lume cu amantul sau că a omorît-o soţul, dar adevărul nu a fost făcut încă public. Îl ştiu doar cîţiva, puţini.

De curînd a fost găsit un craniu, iar povestea Elodiei a fost scoasă de la naftalină (în măsura în care a ajuns acolo vreodată), este foarte probabil că iar vor curge rîuri de cereneală pe această temă, este probabil că se vor găsi mulţi fraieri care-şi vor da cu părerea căutînd o urmă de faimă de pe urma scandalului ăsta. Este unul dintre acele scandaluri care nu se va termina nici după ce se va afla cu siguranţă ce s-a întîmplat de fapt, a căpătat o viaţă proprie.

A fost un subiect gras pentru mulţi, este încă un subiect gras pentru unii, dar a devenit o obsesie a mass-mediei care a intrat deja în cotidian. Nu ştiu dacă craniul găsit este al Elodiei, nu-mi pasă. Nu dau nici măcar doi bani pe toată treaba asta... iar asta mă face să fiu printre cei care au de cîştigat cel mai mult de pe urma acestei dispariţii mult prea mediatizate.

 

Articol preluat de aici.

Prostituţia politică şi moţiunea de cenzură

Se spune că prostituţia este cea mai veche meserie din lume, o metodă de canalizare a instinctului sexual nefolosit şi de cîştigare/manipulare de pe urma aceste manevre. Se ia masculul, se duce la femela comunală, o fac de cîte ori are ocazia (adică cît îl ţine unealta şi punga) se mai eliberează de stres, bani şi preocupări mai mult sau mai puţin existenţiale şi apoi îşi văd fiecare de drumul lor... pînă data următoare cînd repetă manevra. Fiecare au ceva de cîştigat, chiar dacă de multe ori femela comunală este la îndemîna vreunei şletei de căţelandri fără stăpîn care profită la rîndul lor de situaţia existentă.

Dar mai există o altă meserie la fel de veche ca prostituţia, apărută din alt fel de necesitate, dar care implică tot o formă de supravieţuire, de data aceasta a individului şi nu a speciei. Este vorba de politică. Este forma de supravieţuire a acelor persoane (masculi sau femele) care nu au forţa fizică necesară luptei cu gorilele care au vrut întotdeauna să domine comunitatea. Unii au preferat să se supună, nevînd nici un fel de armă cu ajutorul căreia să riposteze, alţii au preferat să folosească şiretenia pentru a răspunde forţei prin metode care să o facă un aliat de nădejde sau, eventual, inutilizabilă împotriva lor. Adică în loc să pună mîna pe bîtă să le dea în cap la ceilalţi ei au preferat să folosească cuvîntul pentru a-i face pe ceilalţi să pună bîta la o parte sau să o folosească în alte scopuri. Specializarea apărută de-a lungul istoriei a dus la existenţa unui cuvînt nou şi a unei întregi clase politice aservită lui.

Combinînd aceste două meserii, căci au prea multe asemănări pentru a putea fi în întregime separate, se poate spune că au existat de multe ori prostituate care au făcut politică (şi cîteva chiar au intrat în istorie pentru modul în care au făcut-o), dar şi că au existat mulţi politicieni care s-au prostituat pentru a dobîndi un cîştig cît mai mare... sau pentru a păstra fiecare fărîmă de putere pe care au cîştigat-o.

Cel mai bun exemplu în aceste sens, acela al prostituţiei politice, este UDMR-ul. Apărut pe piaţa politicului din România în anii de după revoluţie, a făcut de mai multe ori parte din coaliţia de la putere, schimbînd partenerii politici la fel de des precum îşi schimbă unii şosetele. Scopul lor a fost mereu acela de a rămîne mereu la guvernare, ştiind că dacă pierdeau prilejul nu aveau cum să mai supravieţuiască mult timp în arenă. Nu le cunosc jocurile politice, dar din punctul meu de vedere ăştia ar fi în stare să vîndă absolut tot (chiar şi sufletul, dacă le-a mai rămas în posesie pînă acum) şi să facă orice tîrg ca să nu îşi piardă poziţia.

Aţi auzit de moţiunea de cenzură, nu? PSD-ul a iniţiat-o împotriva guvernului PDL şi vor să o depună peste două zile, miercuri, 27 octombrie 2010. Ceva mai devreme reprezentanţii UDRM au ieşit la rampă să anunţe că nu vor susţine moţiunea aia. Dincolo de declaraţiile lor scose din burtă (adică nişte motive oarecare, fără importanţă), nu vor să piardă ce au deja. Viitorul lor este foarte nesigur şi ei sînt foarte conştienţi de asta, le este chiar frică de un viitor în care nu vor fi la putere.

Voi ce părere aveţi despre ei? Eu zic că zilele lor sînt numărate. Va veni o perioadă în care nu vor mai reuşi să se adapteze şi vor deveni praful istorie, aşa cum merită. Au făcut prea mult rău pentru românii din ţara asta pentru a fi amintiţi de bine. Dacă aş risca o estimare, aş zice să limita de viaţă a acestui partid va fi atinsă în următoarele 12-14 luni.

Articol preluat de aici.

Tiganii, rromii sau discriminarea romanilor de catre romani

Discutam zilele trecute cu un prieten despre domeniile de internet şi am ajuns să discutăm despre unul dintre domeniile pe care le-am cumpărat mai demult. E încă inactiv, dar se doreşte ca în viitor să conţină informaţii despre istoria şi modul de viaţă al ţiganilor, despre interacţiunea lor cu populaţia majoritară din România.

În scurt timp discuţia a luat o altă turnură: de ce ţigani şi de ce nu rromi? I-am spus că a pus întrebarea pe dos: de ce rromi şi nu ţigani? Termenul de „rrom” (romanes) este folosit în vorbirea curentă de cîţiva ani, în schimb termenul de ţigani se foloseşte de cel puţin două secole. Oare să fi greşit generaţii întregi şi doar noi ne-am trezit peste noapte că sîntem mai deştepţi decît ei? Mă îndoiesc. Nu e decît o promovare care nu aduce nimic bun românilor.

Dacă ar fi să-l citez pe regretatul George Pruteanu, cuvîntul „rom” e de origine ţigănească şi înseamnă „om, persoană”. Vocabula nu a apărut după 1989 ci, vizibil, după Primul Război Mondial (în perioada interbelică au existat organizaţii şi publicaţii care foloseau, în denumire, cuvîntul rom, în paralel cu altele care-l foloseau pe cel tradiţional, ţigan). Motivaţia de atunci era foarte similară cu cea invocată după 1990: încercarea de scoatere a etniei de sub incidenţa conotaţiilor peiorative (în vocabularul unora dintre români) ale cuvîntului ţigan.

Prima atestare documentară a existenţei unor comunităţi de ţigani este din anul 1068 în timpul Imperiului Bizantin. Ţiganii au fost denumţi în diferite feluri de popoarele cu care au intrat în contact: "arami" (armean, păgîn), "faraontseg" (gloata), "bohemien" (din Boemia), "tartares" (tatar), "gypsy" (egiptean), "saracin" (arab), "athinganoi" (ţigan) şi din motive evidente: denumirile provin de la denumirile popoarelor cu care au intrat în contact şi pe care le-au preluat mai departe, deşi nu au făcut niciodată parte din popoarele respective. Astfel, "şatra" vine de la casta Kshatria (războinică), "ţigan/zigeneur/zingaro" vine de la "athinganoi", secta religioasă grecescă recunoscută pentru activitatea de prezicere, "gypsy" vine de la "egyptian" cum şi-au spus acum vreo 600 de ani pretinzînd ajutor ca fiind creştini egipteni aflaţi în pelerinaj, "yansser", cum sînt cunoscuti la New York, provine de la ienicer turc, cum s-au prezentat ţiganii emigraţi în America pe la 1900. În Germania numele cele mai folosite sunt Zigeuner şi Sinti, în Franţa s-a impus numele Gitanes, în limbile engleză Gipsy şi spaniolă Gitano, în Danemarca, Suedia si Finlanda s-au prezentat sub numele de Tattan (tatari).

Despre locul de origine al ţiganilor exista mai multe teorii: unii specialişti consideră că aceştia ar proveni din Egipt, în timp ce alţii avansează ipoteza nord-vestului Indiei, în provincia Punjab. Este însă sigur că migraţia ţiganilor către Europa, alături de alte grupuri etnice orientale, s-a făcut treptat cu opriri prin Grecia, Bulgaria, Serbia, Ţara Românească, Moldova, Transilvania, dar şi în vestul continentului. Astfel, începînd din secolul V, ţiganii au migrat în Iran şi Asia mediteraneeană, apoi în Imperiul bizantin în secolul IX, de unde au pătruns şi în sud-estul şi centrul Europei (secolele X – XIV) şi în nordul Africii. În secolul XV au pătruns în Europa de vest (în special în peninsula Iberică), iar din secolul XIX în cele două Americi. Sînt semnalaţi în Ţările Române în secolul XIV, fie ca meşteşugari liberi (fierari, aurari, rudari, spoitori, căldărari, cîntăreţi – în special lăutari, etc) organizaţi în şatre, fie ca robi (sclavi) boiereşti, domneşti sau mânăstireşti.

Limba ţiganilor face parte din ramura indo-ariană a familiei de limbi indo-europene, fiind similară cu alte limbi indiene precum hindi.

Personal, nu pot fi de acord cu termenii de „rom”, „rrom”, „romanes” adresat ţiganilor din două motive: primul este că întotdeauna am perceput denumirea de ţigan ca fiind aceea a unei etnii, nu ca pe o insultă, iar al doilea motiv este că „rom” şi variaţiile lui se aseamănă prea mult cu denumirea curentă a poporului român (pentru că, la rîndul lor, românii au avut mai multe denumiri de-a lungul mileniilor: daci, traci, carpi, daco-romani, vlahi, valahi, termenul de român fiind original din perioada revoluţiei paşoptiste, adică cea din 1848 pentru necunoscători). Am întîlnit persoane care s-au plîns de discriminare pentru că folosesc termenul de ţigan şi nu îl accept pe cel de rrom, dar din punctul meu de vedere discriminarea este inversă: prea mulţi oameni răspîndiţi în toată lumea ajung să-i confunde pe români cu unii dintre ţigani (fiecare pădure are şi uscăturile ei, nu?) şi să îi considere pe români în general ca ceva rău.

De asemenea, prefer să caut partea bună a etniei lor care au dat civilizaţiei muzica lăutărească şi muzicieni de excepţie (Barbu Lăutaru, Grigoraş Dinicu, Romica Puceanu, Marcel Budală şi mulţi alţii), actori (Jean Constantin, Ştefan Bănică senior), scriitori (Anton Pann) recunoscuţi şi apreciaţi ca atare în ciuda originilor lor. Interacţiunea lor cu românii a dus la apariţia unor opere literare, ca de exemplu „La ţigănci” de Mircea Eliade sau „Ţiganiada” de Ion Budai Deleanu.

În plus, nu cu mult timp în urmă am văzut un interviu la televizor cu un ţigan florar şi am rămas aproape impresionat de modul lui de gîndire: un om harnic, serios, foarte bun cunoscător al meseriei sale, iubitor de flori, dovedea o maturitate pe care nu am observat-o la mulţi din "lumea bună". Dacă ar fi mai mulţi ca şi el România nu ar mai fi în rahatul ăsta de acum (adică o criză economică şi politică care ne face de rîsul Europei).

Este mult mai greu să îi educi pe oameni şi să le cîştigi respectul decît să le copiezi denumirea şi să o foloseşti mai departe, dar cîştigurile sînt mult mai mari în cazul educaţiei.

Articol preluat de aici: http://www.sffbd.ro/zsm/articolul/Tiganii,_rromii_sau_discriminarea_romanilor_de_catre_romani/MTY3/

Legenda satului Cepari - Arges

culeasă la 24 iulie 1974 de la Costică Nicoară geambaş de 78 de ani, fiul lui David Nicoară lăutar cu fluierul din Cepari de Argeş, vine de la fosta elevă din Piteşti care s-a alăturat şi a susţinut munca şi dragostea de culegător de folclor a domnului învăţător Dumitru Udrescu, Claudia Măru-Hanghiuc

Pe locurile astea unde ne aflăm noi acu’, odinioară nu era nici ţipenie de om, ci numa’ pădure întunecată şi fiare sălbatice care mişunau în voie peste tot pamântu’.

Şi cică a venit atunci de peste munţi din Ţara Făgăraşului, un vaida măreţ care se chema Negru Vodă, însoţit de o ceată mare de voinici,

Toţi călări cu negre plete

Cu arcuri şi ghioage drepte

Acu’, cică din ceata asta mare care cobora de la Câmpulung s-a rupt o ceată şi s-a răsleţit tocmai pe valea Topologului, urmărind nişte cerbi albi şi frumoşi cum nu mai întâlniseră ei în vieţile lor.

În fruntea acestei cete se afla un căpitan vestit care se chema Dragomir Ceparul.

Ei, şi dacă au ajuns ei la cursul apei, au pus ochii pe unul din cerbii ăia frumoşi şi mari ca ursu’ din peşteră, mândru şi voinic, care s-a aruncat în viul apei. Vânătorii au rămas de-odată înlemniţi pe mal căci râu’ era tare umflat şi cerbu’ s-a dus p-aci-ncolo în goana valurilor. În clipa asta, când ei stăteau şi chibzuiau cum să facă să nu le scape aşa un vânat, tâşni, dintre nişte tufişuri, o căprioară sprintenă şi albă ca zăpada. Pe cap i se răsfirau, ca o cunună, două corniţe rămuroase care străluceau de-ţi luau ochii de puzderia de nestemate câte licăreau pe vârful rămurelelor de stăteau pe capul ei. Pe gât avea o salbă de aur şi mărgăritare, frumoasă cum nu se mai pomenise decând lumea lume. Voinicii au rămas încremeniţi de aşa o minunată arătare.

Şi până să se desmeticească ei, căprioara licării poteca şi p-aci ţi-e drumu’.

Căpitanul Dragomir puse iute o săgeată în arc şi zbârrrr... o atinse la picioru’ stâng. Da’ căprioara, şchioapă cum era, a-ntins-o la drum lăsând pe cale stropi de sânge. Voinicii după ea urmară dâra.

Zi de vară până-n seară

Căprioara n-o aflară

Numa’ seara pe-nserate,

Când prind stelele-a clipi,

Şi umbrele-a prididi,

O găsiră-n nişte clate (clăi)=

De porumbi şi rugi uscate

Cu corniţele-ncurcate.

Dar minunea minunilor! Căprioara prinse-a grăi cu un glas dulce şi dezmierdător care ar fi înmuiat şi-o inimă de piatră:

Voi, voinici din lumea toată,

Arcaşi harnici în săgeată,

Nu grăbiţi a da-ntr-o fată,

Inimă nevinovată,

Că veţi avea bună plată.

Pasă-mi-te ea era Crăiasa Pădurilor şi plaiurilor din apropiere. Căpitanul Dragomir Ceparul, când auzi acestea, se repezi ca un şoim şi o descurcă, îi spălă rana, o legă la picior şi îi zise:

Mergi sănătoasă

Slăvită Crăiasă!

Căprioara minunată mulţumi de bunătate şi apoi le spuse voinicilor, cu glasul ei dulce şi dezmierdător ca o doină:

- Dragi voinici şi iubite căpitane, eu sunt Zâna Pădurilor şi Crăiasa Munţilor şi fiindcă aţi fost oameni miloşi şi cu suflet şi nu v-aţi îndurat să-mi luaţi viaţa, iată: locurile aceste, cu păduri şi fiare, cu ape şi câmpii înflorite, toate câte se-ntind de-aci şi până-n creieru’ munţilor sunt ale mele şi acu’ vi le dăruiesc vouă. Să le stăpâniţi în pace şi noroc, dar... mai aveţi de trecut o-ncercare.

- Şi-n mormânt de ne-i trimite mergem ca la nuntă!

Căprioara se uită noiaş (drăgălaş) la ei şi zise:

- Toitan, fratele meu, straja cetinişului de dincolo de chianţ se duse de hucă, nepristinit, să ascundă postomolu de aur de la Moş Vreme de i-o dădu în grijă mare. Voi să-l ajutaţi s-o-ngroape dincolo de lazdăr şi să-i fiţi cu viaţa voastră jitari până la sfârşitul vremurilor. (însemnare: Voinicel, fratele meu, straja pădurilor de brad de dincolo de râpă se duse de spaima voastră, năvalnic, să ascundă comoara de aur de la Moş Vreme de i-o dădu în grijă mare. Voi să-l ajutaţi s-o-ngroape dincolo de lac şi să-i fiţi cu viaţa voastră paznici până la sfârşitul vremurilor )

Şi zâna fermecată pieri ca o nălucă, dar în urma ei picăturile de sânge se prefăcură în viorele,

Iar din lacrămile ei

Răsăriră ghiocei,

ghioceii şi viorelele devenind drăgălaşele solii ale luminii şi ale primăverii.

Voinicii lui Dragomir rămaseră multă vreme năuciţi de atâtea minunate întâmplări, iar căpitanul, văzând ce mândreţe de locuri le-a hărăzit Crăiasa şi ce bogăţii le-or apăsa d-aci-nainte sufletu’ după ce l-or ajuta pe Toitan să-ngroape grija a mare, şi venindu-şi în fire ăl dintâi, zise:

- Fraţilor, hai să rămânem aci neam de neamu’ nostru până în veacu’ veacului.

Zis şi făcut! Şi după ce-şi împliniră voia Crăiesei s-au dus peste munţi de şi-au luat femeile şi copiii şi tot avutu’ şi au făcut case noi, au întemeiat sat mare şi frumos şi i-au pus numele Cepari.

Dragomir Ceparul a zidit biserică frumoasă chiar în dâmbul unde a găsit căprioara; şi biserica asta se vede şi azi, veche dar mândră şi impunătoare, cu fereste ce stau oleacă strâmbe de se văd prin ele toate împrejurimile de-a dreapta a stânga, şi păstrând în ea chipul lui Dragomir Ceparul stând dereş (ţanţoş) lâng-un cerb mare şi alb.

Articolul se gaseste si aici: http://www.sffbd.ro/zsm/articolul/Legenda_satului_Cepari_-_Arges/MTUz/

Amprenta de carbon

Zilele acestea am auzit o expresie pe care nu o regăsesc în vorbirea curentă: amprenta de carbon, ca parte a campaniei „Amprenta de Carbon – Află cît risipeşti din viitorul tău”. În contextul în care am auzit-o era vorba despre amprenta de dioxid de carbon a fiecărei persoane, adică de cît dioxid de carbon risipeşte aceasta într-un an. Nu vreau să scriu neaparat despre campania asta, aşa că vă las să aflaţi mai multe informaţii aici: http://www.generatiaverde.ro (dacă chiar vă interesează).

În schimb vreau să scriu despre isteria care este pe cale să cuprind o mare parte a civilizaţiei umane. Oamenii de ştiinţă spun că în curînd clima se va schimba ireversibil din cauza emisiilor de dioxid de carbon, că temperatura globală este într-o continuă creştere, că speciile de animale şi plante dispar în mod accelerat şi că vor continua să dispară, că nivelul oceanelor şi mările planetei va creşte şi că oraşele de pe coaste sînt în pericol să dispară sub ape, că recoltele vor fi distruse de secetă. În mai puţin de 100 de luni, lupta de prevenire se va transforma într-o luptă de supravieţuire cu schimbările climatice susţin rapoartele şi experţii Comisiei Europene.

Semnalul de avertizare este clar, pericolul este evident, dar nu sînt în întregime de acord cu gravitatea pe care o atribuie unii problemei şi, mai ales, cu reacţiile unora. La o privire mai realistă asupra istoriei planetei nu putem exclude faptul că au existat mai multe ere glaciare, foarte probabil precedate de ere de încălzire accentuată a climei, iar viaţa a continuat să existe. Unele specii au dispărut între timp, majoritatea s-au modificat în funcţie de noul climat, dar viaţa în sine continuă să existe. Foarte probabil va continua să existe şi peste 100, o mie sau un milion de ani de acum înainte, foarte probabil va continua să existe şi dacă accest „accident” numit umanitate va dispare lăsînd în urmă loc de dezvoltare spre inteligenţă altor specii.

Într-o lume nebună, unii oameni au ajuns să calculeze inclusiv cît CO2 este emis de căutările pe Google, de exemplu, pierzîndu-se într-un şir imens de detalii care sînt irelevante pentru mulţi. Chiar, cui îi pasă cît CO2 este generat de o căutare cu Google? Oricum, sînt mai mult de 200 de milioane de căutări pe reţea zilnic.

Amprenta de carbon poate fi exprimată în funcţie de oricare fiinţă sau obiect care eliberează dioxid de carbon în atmosferă. Mari eliberatori de dioxid de carbon sînt hidrocentralele, termocentralele, alţi consumatori industriali, dar şi miliardele de autovehicule, bărci, vapoare, avioane existente. Marii eliberatori de dioxid de carbon sînt produsele civilizaţiei tehnologice, deşi nici mulţimea de fiinţe vii nu este cu mult mai prejos. Marea diferenţă între cele două este că cea de-a doua există în strînsă legătură cu masa vegetală, cele două reglîndu-se reciproc. În schimb produsele tehnologiei există doar în strinsă legătură cu materia primă, influenţînd predominant negativ natura. Sîntem responsabili (direct sau indirect) pentru emisiile de gaze cu efect de seră pe care le producem zilnic atunci cînd ne încălzim casele, cînd circulăm cu maşina sau motocicleta, cînd zburăm cu avionul, cînd ne încărcăm telefonul mobil sau folosim computerul.

Din punctul meu de vedere, campaniile care promovează amprenta de carbon fac parte din factorii educativi care trebuie să deschidă ochii oamenilor spre realitatea înconjurătoare. Sau, ca să fiu mai precis, spre natura înconjurătoare. Reducerea emisiilor de dioxid de carbon sînt importante, dar mult mai important este felul actual de a fi al civilizaţiei umane. Acum cea mare parte dintre oameni se comportă ca nişte prădători, luînd ceea ce planeta şi civilizaţia le pune la dispoziţie, dar oferind mult prea puţin în schimb. Pot spune fără să greşesc prea mult că o mare parte din conexiunea pe care omenirea o are cu propria planetă s-a pierdut pe măsură ce conştienizarea locului printre celelalte fiinţe vii s-a estompat. Trăim într-o lume a betoanelor, iar asta le ia ochii la mulţi. Trăim într-o lume informatizată, plină de unde, cabluri, calculatoare, televizoare, unii ajungînd să se piardă printre ele.

Două dintre practicile cele mai uşoare pe care le pot face oamenii este reciclarea şi evitarea risipei. Nu necesită efort, nici energie, dar implică atenţie şi o oarecare educaţie. Dar educaţia este un element deficitar pentru prea mulţi oameni... Alte practici sînt mai grele, dar ne sînt la îndemînă: refacerea pădurilor distruse necesită organizare şi timp. Dar factorul cel mai greu de făcut, pare o adevărată misiune imposibilă, este realizarea unor tehnologii cît mai curate, nepoluante. Dar, foarte probabil, asta va rămîne în derulare pentru mai multe generaţii. Noi trebuie doar să continuăm ce am început deja şi să ne ţinem bine de treabă, consecvenţa este esenţială.

Pentru început: Stop CO2.ro

Articol preluat de aici: http://www.supravirtual.ro/stiri/Amprenta_de_carbon

ProTv, emisiunea România, te iubesc! şi Sarmisegetuza Regia

ProTv, emisiunea România, te iubesc! şi Sarmisegetuza Regia

Categoria: articol / Sarmisegetuza Regia

Etichetele: ProTv; Sarmisegetuza Regia; Sarmizegetura Regia; Sarmis; Dacia Nemuritoare; Dacia; Romania; Orastie; Hunedoara;

În această seara ProTv-ul a prezentat o anchetă despre situaţia actuală a Sarmisegetuzei Regia şi al aurului dacic în cadrul emisiunii Romania, te iubesc!. Sarmisegetuza Regia (sau Sarmizegetuza Regia ori Sarmis, cum i se mai spune) este fosta capitală a dacilor, se află în munţii Orăştie (Valea Grădiştei Muncelului din judeţul Hunedoara) şi este un monument încadrat în patrimoniul UNESCO.

Am fost la Sarmis în 2006, iar de atunci situaţia nu s-a schimbat prea mult. De fapt nu s-a schimbat de cîţiva zeci de ani încoace: cetatea este în paragină, drumul este la fel de prost (a fost refăcut de curînd cu costuri imense, de 78 de miliarde lei vechi, dar a fost rupt de ape), iar statul român arată o indiferenţă crasă (o adevărată boală, în opinia multora) faţă de adevărata comoară din munţii Orăştie. Doar 3% din suprafaţa cetăţii a fost cercetat de către arheologi, restul fiind străbătut de căutătorii de aur. Nu de puţine ori aceştia au găsit cantităţi însemnate de aur, argint şi kosoni (monede dacice), ele fiind apoi comercializate, de obicei în afara ţării. În mod normal, conform legislaţiei, tot ce este găsit ar trebui predat statului român, ca parte a patrimoniului cultural.

Prea puţini se ocupă cu adevărat de întreţinerea cetăţii, atît din punctul de vedere al curăţeniei (de multe ori aceasta este plină de gunoaiele lăsate în urmă de către studenţii de arheologie, arheologi şi vizitatori), dar şi din punctul de vedere al alungării tuturor celor care doresc să aducă distrugeri zonei. Printre ei se regăsesc Nunu Brilinsky (ghidul corespondentului ProTv în cetate în cadrul anchetei) şi Asociaţia Dacia Nemuritoare. Paginile lor (dacii.ro, Dacia Nemuritoare.ro) şi grupul de discuţii promovează deschiderea spre istorie.

Sarmisegetuza Regia şi cetăţile dacice din imediata apropiere sînt considerate parte din leagănul civilizaţiei noastre, dar, aparent, iubitorii de istorie sînt singura şansă pe care o are zona de a ieşi din conul de umbră în care se află acum. Statul român nu face absolut nimic pentru a amenaja, reconstrui şi valorifica cetăţile, iar fondurile europene care ar putea fi folosite pentru aşa ceva nu pot fi accesate pentru că nu există nici un administrator care să se ocupe de cele 30 de hectare protejate. La cîtă indiferenţă şi lipsă de responsabilitate arată miniştrii şi restul aparatului administrativ ai putea crede că lucrează de fapt mînă în mînă cu căutătorii de aur pentru a jefui rămăşiţele vechilor daci. O asemenea explicaţie s-ar potrivit foarte bine scandalului cu brăţările dacice care au fost găsite, vîndute şi apoi răscumpărate de statul român cu bani buni. Ancheta atinge şi acest subiect, ridicînd în acelaşi timp cîteva întrebări despre autenticitatea brăţărilor, dar rămîne de aflat răspunsurile la momentul potrivit. Cu siguranţă timpul va răspunde foarte bine la aceste întrebări.

Întrebarea de actualitate este alta: ce ai să faci tu, ca şi cititor, în legătură cu situaţia actuală? Promovarea cetăţii şi a istoriei ei există, s-au luat deja unele măsuri pentru curăţare continuă şi protejare, dar se poate face mai mult şi mai bine. E nevoie de ajutorul fiecăruia pentru a se atinge scopul dorit: o Sarmisegetuza Regia curată, cunoscută şi protejată. Vei ajuta sau nu?

Din punctul meu de vedere, adevărata comoară de la Sarmisegetuza Regia este cunoaşterea: cunoscînd de unde provenim ca popor putem evalua drumul pînă acum şi, poate, pe acela pe care-l vom parcurge mai departe. Din ce ştim pînă acum nu putem fi decît mîndri de originile noastre, ca popor, dar, într-un mod foarte straniu, preferăm să îl trecem sub tăcere. Inconştienţii lacomi preferă să-l fure, fără să ştie că cunoaşterea trecutului poate avea efecte incomensurabile din punct de vedere economic, prin turism. Unele ţări o fac deja cu mult succes. Noi n-avem nevoie decît de un ingredient elementar pentru a obţine aşa ceva: mai multa dorinţă de muncă, că de inteligenţă nu ducem lipsă.

Campania electorala sau circul romanesc reincarcat

Fie că ne pasă sau nu, în ultimele luni România a fost într-o campanie electorală continuă, din aia neoficială, pe ascuns, dar de care ştiam cu toţii. Sună cunoscut? Atmosfera e cu totul alta faţă de cea de acum 20 şi ceva de ani, dar parcă unele senzaţii au rămas.

Azi a început campania electorală oficială. Asta înseamnă o mulţime de afişe lipite pe toate gardurile şi stîlpii mai răsăriţi de prin ţară, o campanie de promovare, mediatizare şi manipulare cu adevărat agresive, un şir aproape nesfîrşit de certuri şi acuzaţii. Ziarele şi revistele vor învesti masiv în hîrtie şi cerneluri pentru a scrie despre asta, televiziunile şi posturile de radio vor încinge eterul undelor radio cu comentariile politicienilor şi „experţilor”, iar blogger-ii (adică ăia care ţin un jurnal pe reţeaua mondială numită deseori şi internet) vor umple spaţiul virtual cu părerilor lor. Nemulţumirea multora a ajuns demult la valori înalte, iar în următoarele săptămîni vor avea prilejul să se descarce. Este cu adevărat circul românesc reîncărcat. A ajuns circul în ţară, lume!

Sfatul meu este să luaţi cantităţi impresionante de floricele de porumb, să vă aşezaţi lejer în fotolii sau pe orice aveţi voi mai comod şi să urmăriţi acest circ. De scăpat nu prea aveţi cum să scăpaţi, la cît scandal şi la ce gură vor face unii îi veţi auzi chiar şi în creierii munţilor sau printre tufele deltei Dunării. Ţinînd cont că multora le lipseşte materia cenuşie necesară ieşirii din criză sau obţinerii unui post bine plătit dar pentru care mai trebuie să şi muncească, nu le mai rămîne decît să dea din gură sperînd că vor ajunge să compenseze lipsurile şi să nu observe nimeni natura lor adevărată.

Nu se spune degeaba că oamenii inteligenţi (sau marea lor majoritate) nu au timp să se implice în viaţa politică românească. Printre restul oamenilor se găsesc şi următorii (mă gîndesc că li se va spune cei 7 "magnifici" care au speriat România) care s-au decis să candideze pentru preşedinţie:

- actualul şef al statului Traian Basescu, candidat independent susţinut de PDL
- şeful PSD Mircea Geoană
- şeful PNL Crin Antonescu
- regele PRM Corneliu Vadim Tudor
- candidatul UDMR Kelemen Hunor
- latifundiarul Gigi Becali de la Partidul Noua Generaţie
- Ninel Potircă preşedintele Patronatelor Oamenilor de Afaceri de etnie romă (adică al ţiganilor, dacă ar fi să traduc termenul în română).

De asemenea, azi, în ultima zi de depune a candidaturilor, încă cinci persoane au anunţat că vor intra în cursa electorală. Printre acestea se regăseşte actualul primar general al Bucureştiului, Sorin Oprescu ce va candida ca independent şi Remus Cernea de la Partidul Verde.

Articol preluat de aici: http://www.sffbd.ro/zsm/articolul/Campania_electorala_sau_circul_romanesc_reincarcat/MTY1/

Absurdistanul romanesc: activitatea aeroportului Băneasa afectată de vecinii care n-au ce căuta acolo

Absurdistanul romanesc: activitatea aeroportului Băneasa afectată de vecinii care n-au ce căuta acolo

Categoria: articol / Absurdistanul romanesc

Etichetele: absurdistan; romanesc; Bucuresti; Baneasa; aeroport; imobiliare;

Zilele astea se petrece un nou episod al absurdistanului românesc: aeroportul Băneasa se vede obligat să-şi reducă activitatea pe timpul nopţii pentru că cei care şi-au construit case în apropiere s-au plîns de zgomot.

Istoria acestei poveşti este simplă şi implică multă neruşinare şi tupeu: specula imobiliară din Bucureşti din ultimii ani a implicat terenurile din apropierea aeroportului Băneasa.Adică cineva a cumpărat teren, a obţinut cumva o autorizaţie de construcţie, în ciuda apropierii de aeroport, şi a plantat acolo cîteva case. Întrebarea pe care şi-ar pune-o oricine este: „cît de prost trebuie să fii încît să-ţi cumperi sau să-ţi construieşti o casă în apropierea aeroportului?”. Pe lîngă zgomotul evident, poţi oricînd să se te trezeşti cu un avion (întreg sau pe bucăţi) în mijlocul sufrageriei. Sau poate că erau suficient de disperaţi încît să-şi dorească o casă a lor la orice preţ şi în orice condiţii.

Oricum, problema implică mult tupeu, o oarecare doză de prostie şi mult dezinteres din partea autorităţilor. Din punctul meu de vedere ar trebui evaluate două lucruri: pe de o parte traficul aerian aducător de turişti, bani pentru stat şi siguranţa vecinilor, pe de altă parte somnul şi liniştea acestora. Dacă ar fi după mine, aş actiona într-o manieră care ar rezolva toate aspectele de mai sus: aş nivela clădirile (adică le-aş face una cu pămîntul) şi aş reloca locuitorii lor într-o zonă în care au şi siguranţă, au şi somn, au şi linişte. Adică aş readuce lucrurile pe făgaşul normal.

Roşia Montană Gold Corporation işi majorează capitalul social

Roşia Montană Gold Corporation işi majorează capitalul social

Locatia: http://www.gandul.info/financiar/rosia-montana-gold-corporation-isi-majoreaza-capitalul-social-5027453

Categoria: articol / Absurdistanul romanesc

Etichetele: Rosia Montana; Gabriel Resource; Gold Corporation; capital social; absurdistan; Romania; romanesc;

Capitalul social al Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) va fi majorat în acest an cu 597,6 milioane de lei, la 612,6 milioane de lei, iar în urma operaţiunii toţi acţionarii îşi vor menţine participaţiile. "Majorarea de capital este în curs de desfăşurare, nu este încă finalizată. Capitalul social actual este de 14,99 milioane de lei. Suma cu care se majorează capitalul este 597,67 milioane de lei", potrivit Mediafax.

Adică într-o perioadă de criză economică şi politică statul român aruncă banii pe fereastră investindu-i într-un firmă fără nici un viitor în România. Este o investiţie proastă şi cu siguranţă este o ştire care poate fi încadrată în categoria Absurdistanul românesc.

Absurdistanul romanesc: fertilizarea in vitro şi inseminarea artificiala contra cost şi transplantul de cornee au devenit ilegale in Romania

Este un subiect excelent pentru a deschide o serie nouă: cea a subiectelor cotidiene care ating absurdul sau chiar şochează în România noastră cea de toate zilele. Este un subiect politic, una dintre multele aberaţii cu care aproape ne-am obişnuit de cîţiva ani încoace.

Din cele afirmate azi pe la ştiri, fostul ministrul al sănătăţii, Ion Bazac, a emis în 23 septembrie (cu puţin timp înainte de a demisiona) un ordin prin care au fost scoase în afara legii procedurile de fertilizarare in vitro şi cele de inseminare artificială contra cost.

Ordinul prin care se abrogă un articol din Legea transplantului a fost publicat în 29 septembrie în Monitorul Oficial. Astfel, conform legii, din 29 septembrie, procedurile de reproducere umană asistată contra cost intră sub incidenţa traficului de celule umane, iar cei care fac aceste proceduri riscă închisoare între trei şi zece ani.

Concret, ordinul abrogă un articol care dădea voie spitalelor de stat şi clinicilor private să facă fertilizarea in vitro şi inseminare artificială contra cost. Conducerea Agenţiei Naţionale de Transplant a susţinut că a aflat de ordin de la un jurist, actul nefiind cunoscut de specialişti.

Conform celor citite pe reţea, s-a susţinut că măsura ministerială este rezultatul scandalului de la clinica Sabyc. Dacă e adevărat, atunci este o dovadă în plus că guvernul României REAcţionează în loc să Acţioneze. De asemenea, au fost medici specialişti care au calificat ordinul ministerial drept absurd în contextul în care nu există alternativă pentru cuplurile care nu pot avea copii.

Din cîte am observat pe reţea, conducerea Ministerului Sănătăţii a cerut Comisiei de Transplant un punct de vedere asupra modului în care trebuie modificată legislaţia care interzice fertilizarea in vitro şi inseminarea artificială contra cost astfel încît actul medical să nu fie ingrădit. Răspunsul a fost o propunere pentru modificarea ordinului.

Propunerea mea este, ca, dacă tot au fost scose din legalitate procedurile contra cost, să fie realizate gratuit, pe cheltuiala statului.

Articol preluat de aici: http://www.dan-marius.ro/articol/Absurdistanul_romanesc/Absurdistanul_romanesc:_fertilizarea_in_vitro_%C5%9Fi_inseminarea_artificiala_contra_cost_%C5%9Fi_transplantul_de_cornee_au_devenit_ilegale_in_Romania/MTUz/

Absurdistanul românesc: confiscarea maşinii în cazul vitezomanilor

Ziarul Gîndul are un articol interesant astăzi. Este vorba despre cîteva dinte măsurile absurde pe care mult iubiţii noştri aleşi doresc să le implementeze şi despre insistenţa guvernului care doreşte să le confişte maşina celor care depăşesc viteza legală.

Cîteva dintre prevederile stranii solicită testarea alcoolemiei şoferilor indiferent de motivul pentru care sînt opriţi de poliţie, eliminarea instituţiei martorului din procedura contravenţională (adică şoferii implicaţi într-un accident nu îşi mai pot dovedi nevinovăţia cu ajutorul martorilor), confiscarea autoturismului în cazul depăşirii cu 50 km/h a vitezei maxime legale. S-a propus crearea Agenţiei Naţionale de Colectare a Amenzilor (ANCA), care ar urma se ocupe de procesarea, administrarea şi colectarea de amenzi. De asemenea, ea ar urma să aibă dreptul de a colecta amenzile direct din conturile celor amendaţi de poliţia rutieră, de a revoca permisul de conducere sau, prin hotărâre judecătorească, să aresteze rău-platnicul la un „centru de arest”.

Proiectul este publicat deja pe pagina de web a Ministerului Transporturilor din 11 iunie 2009 (aici: http://www.mt.ro/transparenta/2009/proiect_HG_de_aprobare_a_strategiei.pdf) iar o serie de instituţii şi ministere au fost solicitate să se pronunţe asupra textului prin acordarea sau nu a avizului prevăzut de lege. Poliţia rutieră se opune, CSM a formulat observaţii, dar idioţii de la Ministerul tranporturilor insistă. Poate părea cam dur să le spun idioţi, dar nu am de ales: un om normal nu ar propune asemenea aberaţii.

Politia rutieră nu a avizat proiectul din cauza „numărului foarte mare de erori, dar şi din cauza obligativităţii de a se da examen pentru redobîndirea carnetului auto pentru prea multe abateri”. Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a precizat că nu se poate elimina instituţia martorului ocular şi nici obligativitatea efectuării analizei de sînge pentru stabilirea alcoolemiei. Totodată, CSM consideră ca nu ar fi corectă mutarea răspunderii pentru o contravenţie de la şofer la proprietarul autoturismului.

Există anumite motive pentru care ar exista explicaţii pentru asemenea măsuri: amenzi neplătite, multe accidente sondate cu morţi şi răniţi din cauza neadaptării vitezei şi a consumului de alcoo... dar nu găsesc nici o justificare pentru a implementa un asemenea proiect de lege. Şi nici nu am de gînd să accept aşa ceva.

Nelămurirea mea este una singură: cît vor tolera românii să fie agresaţi de asemenea aberaţii înainte de a lua atitudine?

Articol preluat de aici: http://www.dan-marius.ro/articol/Absurdistanul_romanesc/Absurdistanul_rom%C3%A2nesc:_confiscarea_ma%C5%9Finii_%C3%AEn_cazul_vitezomanilor/MTU0/

Unique opportunity of investment

There is an unique opportunity of investment on the market! There are real estates put on sale (new apartments, pensions and hotels) much under the real price placed in the immediate proximity of the greatest geothermal swimming pool in Europe, located in Hungary at Hajduszoboszlo (www.hajduszoboszlo.hu). The new apartments (built in elite districts) have prices that start from 1700 dollars/square meter.
Also, in the biggest student city in Hungary, Debrecen (www.debrecen.hu), border city located at 30 km from the border to Romania, there are on the market new apartments with 1, 2, 3 and 4 rooms with prices that start from 1700 dollars/square meter.
Imobiliare Ungaria can help you with all the acts necessary for a purchase or to rent the buildings.

Contact: http://www.imobiliareungaria.ro, imobiliare_ungaria@yahoo.com
Phone: +40745149403

Posted here: http://www.imobiliareungaria.ro/blog/2009/10/08/unique-opportunity-of-investment/

Posibilitate nouă de investiţie

A apărut o posibilitate unică de investiţie! Există de vînzare imobile (apartamente noi, pensiuni şi hoteluri) mult sub preţul real situate în imediata vecinătate al celui mai mare ştrand cu apă geotermală din Europa, situat în Ungaria la Hajduszoboszlo (www.hajduszoboszlo.hu). Apartamentele noi (constructii în cartiere de elită) au preţuri ce încep de la 1700 dolari/mp.

De asemenea, în cel mai mare oraş studenţesc din Ungaria, Debrecen (www.debrecen.hu), oraş de frontieră situat la 30 km de graniţa cu România, au fost scoase la vînzare apartamente noi de 1, 2, 3 şi 4 camere la preţuri începînd de la 1700 dolari/mp.

Imobiliare Ungaria este în măsură să vă ajute cu toate actele de întabulare în cazul unei achiziţii sau cu închirierea imobilelor.

Contact: http://www.imobiliareungaria.ro, imobiliare_ungaria@yahoo.com

Telefon: +40745149403

Anunţ preluat de aici: http://www.imobiliareungaria.ro/blog/2009/10/08/posibilitate-noua-de-investitie/

Thermal springs in Hungary

On Hungarian territory and Romanian territory (in the area of Oradea) there are, after Island, the greatest reserves of thermal springs in the world, the healing waters of the hundred of springs are unique in Europe and they contribute every year to regain the health for many thousands of people. The water of some thermal springs is potable and it helps to heal various renal diseases, digestive system and metabolic diseases. Anywhere there is drilling is gushing out springs of thermal water with temperatures between 30ºC and 70ºC or springs with curative waters rich in salts and mineral substances.

From the 1300 fountains with thermal water recorded for now in Hungary 270 of them are used as baths and the number of springs with curative effects is 139. Over that water fields there have been building thermal baths, hydros, swimming pools and hotels that are offering various services. There is almost no town that does not have thermal bath.

In Hungary the culture of baths have important traditions. Good conditions, the professionalism and the accumulated experiences, as well the traditional hospitality of the Hungarians assure a various range of offers.

When the border of Roman Empire was laying along the Danube, on the current territory of Hungary was lying the Panonia province, and its capital, Aquincum (aqua means water in Latin language) was located in the place where today is Buda (one of the two cities that, when they developed well enough the formed one: Budapest). Until now the archeologist discovered in Hungarian capital 21 baths dating the Roman times. The pipe system, as well the baths with mosaic ornaments found in the villas of wealthy Romans evoke the local traditions of balneary culture over 2 millennium old.

In the XVIth century Hungary was occupied by the Turks. It is possible that the thermal springs to have the decisive role in this 150 years occupation. From the architectural monuments of that time there are distinguished the baths that are functioning now, for example the baths „Rác” and „Rudas” from Budapest, or the ones from Eger, city located in the north of Hungary. These baths were built at the beginning of the XVIth century. Usually the bath „Rudas” can be visited from men and women but in different days.

Eger, so called the city of thermal baths, of students and of wine, is considered to be one of the most beautiful baroque cities of Hungary. It is an millennial episcopal residence and it can preen on an rich historical past and valuable historical monuments, one of them is the northernmost minaret in Europe. Eger is as well the country of passional wines: in the centuries old cellar from the “Beautiful Lady”valley can be tasted the well-known wine called Egri bikaver (Bull blood). The swimming pool with curative water, open all year, recommended for the diseases of locomotor organs have seven pools where the water is recommended for healing the rheumatic diseases. A special view is offered by the spring with thermal water from the border of nearby town, in Egerszalok.

Hajduszoboszló is the most known resort for treatment and amusement in the est of Hungary, it is considered as the “Mecca of rheumatics”. The town is at the margins of the well known Hungarian steppe Hortobágy, 220 km away from Budapest and 20 km away of Debrecen and it is known because of the thermal water discovered by dr. Pávai Vajna Ferenc as his researches. 75 years ago started the treatments with the mineral thermal water that is gushing out from 1100 meters depth. A 2-3 weeks cure have a rate of healing of 90% for the chronic motor, gynecological and skin diseases. The salty iodate steams that are rises from a surface of 10.000 m² creates the specific micro-climate of these baths. Because of the therapeutic effects of the thermal water the resort is well know in the world. Last years it have been done great modernizing the balneary resort with the purpose of rising to the European level and creating a tradition for generations in the field of balneary tourism. The 25 hectares swimming pool, the lake for boating, also the recently fit up Aqua-Park creates a special destination for the sick people that are searching the healing as well for the people that are searching to have fun.

Miskolc-Tapolca is a balneary and climatic resort located in the suburbs of the city Miskolc, only 6 km away of it, in the north west of Hungary. The slightly radioactive thermal waters are well known from medieval times because the curative miraculous influences in the treatment of heart and nervous system problems, high blood pressure and digestive disorder. Miskolc Tapolca is a place for nature lovers. The treasure of this region is the cave with thermal water Tavas, transformed later in Barlangfurdo. The water have eroded there galleries in the rock during millenium, it is a place unique in Europe where you can swim in the thermal water that is gushing out directly from the rock, you can take advantages from the water massages under the waterfall, you can admire the deposits of calcite with elements of thermal water vividly.

Over 100 springs discovered until now in Hungary are in Budapest, these feed almost 50 baths. The one thousand years anniversary from the foundation was celebrated with the building of some monumental structures, in that period were constructed the most beautiful bath of Budapest – „Széchenyi” and „Gellért” (the end of XIXth century and the beginning of the XXth century).

Budapest is the only metropolis and capital in the world where there are active more the 100 thermal springs and fountains with a daily flow of about 70 million liters of water. The number of the thermal baths from the city fed with thermal water from natural springs or fountains are close to fifty, one of them is a Turkish bath preserved in the original state, but also swimming pools or elegant bubble baths. The hospitals and the luxury balneary hotels also benefit from the thermal springs.

The ruins of Roman cities, the military camps, the baths and the water pipes from the time of the Empire can be seen even today in Budapest. In the Aquincum Museum, among the ruins and the vestiges of the old city can be also admired a portable hydraulic organ built in 1228.

The unique location of Budapest, the panorama of the Danube and the Andrássy Avenue are on the list of the UNESCO World Patrimony. In this town it happens something all the time – the festivals, the cultural programs and the events are following very fast.

Article posted here: http://www.imobiliareungaria.ro/blog/2009/10/08/thermal-springs-in-hungary/